Dacă în Polonia s-a reuşit aplicarea unei legislaţii dure în ceea ce priveşte foarte controversatele magazine de „vise”, la noi legea e blândă cu cei care vând „ierburi” cu efect de fericire temporar şi cu repercusiuni negative pe termen lung. Magazinele din Piteşti şi din ţară continuă să vândă pacheţelele halucinogene sub nasul autorităţilor şi nimeni nu are curaj să taie… prizarea. Şi dacă tot le plac autorităţilor locale şi naţionale „visele”, eu le-aş propune altceva.
Recunosc sincer că vreau un magazin de vise în fiecare oraş, în fiecare comună, în fiecare sat. Staţi aşa, nu săriţi să mă interogaţi sau să mă… încătuşaţi! Vreau magazine de vise, dar nu din acelea… halucinogene. Pur şi simplu mi-aş dori să avem peste tot în România magazine de vise… devenite realitate. Iar fiecare magazin să aibă oameni care să lucreze pentru visele comunităţii, asta ca să îl parafrazez pe Bruce Springsteen.
Poate că şi acesta este unul dintre lucrurile majore care îi lipsesc României la ora actuală pentru a ieşi din starea de hibernare şi de decădere în care a intrat de mai mulţi ani: oameni care să creadă şi să se lupte pentru vise transformate în realitate, atât pentru ei şi cei dragi lor, cât şi pentru cei care i-au ales. Din păcate, deocamdată avem numai „alchimişti” pricepuţi la „inginerii” financiare şi la evaziune fiscală cât cuprinde. Ducem o lipsă acută şi cruntă de vizionari şi de luptători pentru vise benefice, avem nevoie de altruişti şi mai puţin de politicieni şi aleşi locali concentraţi exclusiv să se îmbogăţească pe cât cuprinde. Deocamdată, nu ne rămâne decât să ne „drogăm” cu speranţe…la plic.
