Am un amic care se ocupă de sondaje, iar săptămâna trecută mi-a povestit o scenă care, dacă nu ar fi de râs, ar fi de plâns. I s-a comandat un sondaj de opinie într-o comună din judeţul nostru, dar nu de către un partid sau de primarul în funcţie, ci de către viceprimar. Omul era supărat că primarul nu mai voia să-l pună pe lista sa, motivându-i că are o imagine proastă printre săteni. Băiat din popor, viceprimarul l-a rugat pe primar să-l lase să comande un sondaj de opinie, pe banii lui, iar dacă procentul său nu va fi unul semnificativ, el va face un pas în spate. După ce s-a stabilit chestionarul, unde, printre alţi candidaţi la funcţia de primar, s-a trecut şi viceprimarul nostru, acesta i-a spus amicului meu că, odată terminat sondajul, el trebuie să afle primul rezultatele. Ba chiar a şi subliniat că nimeni nu trebuie să afle ceva fără acordul său.
S-a încheiat sondajul şi, conform înţelegerii, a fost sunat viceprimarul pentru a i se citi rezultatele. Logic, i s-a spus mai întâi pe ce eşantion a fost făcut sondajul, numai că vicele a fost destul de tranşant: „Nu mă interesează asta, nici cât au ceilalţi contracandidaţi, ci doar cât am eu şi cât are primarul?”. „Păi – zice amicul meu – primarul are în jur de 50%, iar dumneavoastră sunteţi undeva la 10%”. „Bun, nu este nicio problemă” – spune vicele. Ia matale 10 procente de la primar şi pune-le la mine, că lumea e proastă şi, dacă ar şti cât a furat el, l-ar da afară din comună! Şi zi-mi cât s-a făcut”. „În cazul acesta, dumneavoastră aţi urcat la 20%, iar primarul a scăzut la 40%”. „Bun – spune din nou viceprimarul. Acum ia şi de la nehotărâţi 10%, că nu stăm după ei să se gândească până în ultima zi; aveau timp să o facă patru ani – şi trece-i şi pe ăştia la mine. Cât s-a făcut acum?”. „Păi, dumneavoastră aţi urcat la 30%, cu doar 10 procente în spatele primarului”. „Asta e.. Ăsta e procentul adevărat, iar acum să-l văd eu pe primar cum mai poate câştiga el alegerile fără procentele mele” spuse vicele mult mai liniştit. „Da, dar acesta este procentul de pe hârtie, nu cel de pe teren – i se reaminteşte viceprimarului, care a avut o remarcă ce spune totul despre cei care, de 20 de ani, ţin satele argeşene într-un Ev Mediu prelungit: „Auzi, mata, că te-am văzut băiat cu carte, să ştii de la mine că lumea la ţară nu se mai conduce de pe teren, ci din hârtii! Ăsta este sondajul bun, pe ăsta să mi-l faci şi pe hârtie, ca să-i dau cu el în cap primarului, care, atunci când o să vadă că îi stau în coaste, nu va mai zice nici pâs şi o să mă mai ia un mandat viceprimar…”. Asta e realitatea. Trăim în România şi continuăm să o facem într-un mod din ce în ce mai urât.
