Vedem în fiecare zi în zonele centrale ale Piteştiului zeci şi zeci de cerşetori, mulţi dintre ei făcând parte din adevărate reţele care aduc mari profituri, totul sub ochii nejustificat de paşnici ai autorităţilor locale şi ai Poliţiei. Ca să nu mai punem la socoteală faptul că mulţi dintre cerşetori sunt oameni în toată firea, buni de muncă şi cu false handicapuri. Ce să-i faci, sunt tare ale Piteştiului!…Deşi, în procent covârşitor, cerşetoria este antonimă cu munca, am descoperit zilele trecute un cerşetor… harnic. Da, da, nu este niciun oximoron, este realitate.
Şi pentru că sintagma „cerşetor” mi se pare jignitoare în cazul său, o să-i spun pur şi simplu „defavorizat”. L-am descoperit lângă Capela Militară de lângă Cimitirul „Sf. Gheorghe”, o zonă cu…vad pentru cerşetori, în special în week-enduri. Defavorizatul pe care l-am remarcat este un bărbat la vreo 30-35 de ani, cu o căciulă neagră, o barbă parţial dezordonată şi o haină crem. Timp de câteva ore cât am stat în zonă, l-am văzut dând zăpada de pe alei şi de lângă morminte cu o seriozitate şi o conştiinciozitate pe care rar o vezi şi la piteştenii…nedefavorizaţi. Până atunci, primise câteva pachete cu mâncare de la oameni, dar nu se atinsese de ele, preferând întâi să muncească şi apoi să se hrănească. La un moment dat, una dintre persoanele care erau la un priveghi în capelă l-a întrebat dacă vrea un ceai cald sau o cafea, mai ales că afară gradele cu minus îşi cam făceau de cap. S-a oprit şi a spus senin: „V-aş ruga un ceai, dacă se poate, e bun de sete. Cafeaua nu e bună, că dă bătăi la inimă”. A primit un pahar cu ceai, l-a băut fără prea multe prelungiri, după care s-a apucat din nou de treabă. Alte mormane de zăpadă îl aşteptau. În timpul în care el muncea, mai mulţi cerşetori voinici şi fără urme de suferinţă pe faţă au trecut prin cimitir, cerşind mâncare, ţigări şi bani, fără să se ofere să muncească. Au trecut inclusiv pe lângă defavorizatul harnic. Unii au primit câte ceva, alţii, nu. În loc să fie lăsaţi să cerşească, asemenea oameni în putere ar trebui trimişi la muncă. Pe mine unul, defavorizatul cu haină crem m-a impresionat. Dacă aveţi vreodată drum prin Cimitirul „Sf. Gheorghe” sau pe lângă Capela Militară şi aveţi vreun pachet de împărţit, să i-l daţi lui. El chiar munceşte, inclusiv pentru o felie de pâine, în timp ce alţi zeci de cerşetori aşteaptă pomeni. O imagine la scară redusă a României actuale, în care munca cinstită pentru un ban sau un…pachet este o raritate.
