Mi-e dor de o flacără alb-violetă…

În toamna asta se vor împlini 14 ani de când F.C. Argeş juca ultima dată în cupele europene. Ce vremuri, ce moravuri, ce jucători!… După Revoluţie, în special în perioada 1994-1998, F.C. Argeş a fost, cu adevărat, o flacără alb-violetă, cu Mutu, Jean Barbu, Crivac, Vasile Popa, Vali Năstase şi mulţi alţii. Stadionul se umplea aproape de fiecare dată. Coincidenţă sau nu, F.C. Argeş a avut cea mai bună perioadă atunci când la conducerea sa a fost artizanul renaşterii Dacia, Constantin Stroe. Un manager de excepţie, în total contrast cu „managerul” Cătălin Barbu, care se remarcă mai mult prin limbaj de maidan şi prin aroganţă decât prin rezultate. Flacăra alb-violetă s-a cam stins, doar cei aproximativ 100 de suporteri fideli (nota 10 pentru ei!) mai aducând ceva din gloria de odinioară. În rest, acum, la început de 2012, F.C. Argeş mai are doar numele. Nu mai are jucători, nu mai are public, nu mai are finanţare, nu mai are rezultate, nu mai are motivaţie. Are, în schimb, din păcate, grupuri de interese, atmosferă dictatorială la nivel înalt, deşi nu mai are nici măcar cantonamente.
Apropo de acest ultim capitol, „vulturii” (mai degrabă nişte vulturi pricăjiţi şi nemotivaţi) nu vor merge în cantonament la munte sau în Antalya, ci vor rămâne acasă, la Baza Vulturilor. Cauza? A spus-o chiar antrenorul Viorel Dumitrescu: „În Antalya era cel mai bine să ne pregătim, dar nu avem bani”.
Pe locul 5 în Divizia B, F.C. Argeş a ajuns să fie o ruşine. O ruşine cauzată, în principal, de managementul defectuos al lui Cornel Penescu şi, ulterior, al lui Cătălin Barbu. F.C. Argeş a ajuns o vacă de muls, care dă din ce în ce mai puţin lapte. O „vacă” pe spinarea căreia încearcă toţi să îşi facă reclamă. Inclusiv primarul Tudor Pendiuc, a cărui împăcare subită cu Cornel Penescu în an de alegeri are parfum profund subiectivo-electoral. Ce să mai spunem de faptul că doamna Gica Dobrin este folosită şi manipulată cu tupeu de către Cătălin Barbu şi alţi oficiali, totul cu speranţa atragerii unor sponsori generoşi!…
S-a dus flacăra alb-violetă. A mai rămas doar un prăpădit foc de chibrit, care nu ţine de cald nimănui. Probabil că inegalabilii Dobrin, Bebe Barbu şi Constantin Cârstea se răsucesc în morminte văzând ce bătaie de joc a ajuns F.C. Argeş, pe mâna unor pseudospecialişti…
Mi-e dor de F.C. Argeş, dar nu de cel de azi. Şi încă mai sper, în naivitatea mea de microbist, că poate undeva, cândva, echipa va renaşte. Cu alte nume şi alţi sponsori…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.