La prima vedere, şeful Direcţiei Silvice Argeş, Armand Chiriloiu, pare un tip şters şi liniştit. Iese rar în public, iar atunci când o face, se comportă destul de discret, la fel ca o sălbăticiune ajunsă din greşeală la marginea pădurii. Nu pare tipul de individ pus pe căpătuială. Cel mult în CV-ul său ar putea fi trecut doar faptul că le fura pacheţelele cu mâncare colegilor din şcoala primară…
Urmărind-ul atent însă, sesizezi că sub înfăţişarea modestă a lui Chiriloiu se ascunde o şiretenie de vulpe. Clipeşte rar, motiv pentru care are ochii umezi mai tot timpul. Vine printre ultimii la şedinţele de la Colegiul prefectural şi, cu discreţia unei pisici, se strecoară pe lângă grupurile de primari gălăgioşi, care, din dorinţa de a atrage atenţia asupra lor, vorbesc tare şi gesticulează mult. Merge mai tot timpul pe lângă pereţii culoarelor din Consiliul Judeţean, iar atunci când stă de vorbă cu cineva, o face în şoaptă şi la ureche.
Şi totuşi, comportamentul şefului de la Păduri îţi lasă impresia că acesta ascunde ceva. Iniţial, am crezut că omul are mustrări de conştiinţă pentru micile inginerii pe care le comite ca să-şi recupereze „investiţia” făcută să devină director la Direcţia Silvică. Ancheta noastră din pagina 5, însă, spune altceva. O pădure de la Vidraru a căzut pradă drujbelor din cauza unui gândac de scoarţă care a infestat peste 8 hectare. Chiriloiu se apără şi declară că va pune la pământ copacii de pe o suprafaţă de 80.000 de metri pătraţi pentru că invazia insectei este mult prea mare şi se poate extinde la fel de repede ca un incendiu. Noi am aflat că acesta ar fi doar un pretext, pentru a face jocurile unui investitor în zonă. Nu avem probe în acest sens, dar un lucru este cert: Armand Chiriloiu se face vinovat, indiferent de situaţie. Dacă nu eliberează cei 80.000 de metri pătraţi în interesul cuiva, atunci a dat dovadă de neglijenţă în serviciu, lăsând nesupravegheat acel gândac, care a infestat „ca-n codru” peste 8 hectare de pădure. O demisie ar fi binevenită, domnule Armand Chiriloiu! V-ar pune la adăpost de multe alte lucruri, iar gândacul de scoarţă ar fi scutit şi el de un autodenunţ.
