Ce caută ei în viaţa lor

De când ne ştim noi, românii, unii chiar de peste 2.000 de ani, suntem recunoscuţi ca un popor de oameni ospitalieri. Nu bate un străin la poartă, la orice oră din zi sau noapte, să nu-l inviţi în casă, să-l cinsteşti şi să-i oferi odaia cea nouă ca să doarmă. Dacă se-ntâmplă, însă, ca a doua zi omul să se trezească fără cal, maşină, haine şi portofel, asta i se trage de la necunoaşterea obiceiurilor locului. Cam asta se petrece şi cu noi astăzi. Am devenit străini în propria ţară şi ne mirăm de ce ni se întâmplă. Îi votăm pe unii şi ne guvernează alţii, ne culcăm cu un preşedinte, iar a doua zi ne trezim că ne conduce altul. Aşa că, ne place sau nu, politicienii de azi ne influenţează destinele şi viaţa mai ceva decât planetele Minervei. V-aţi întrebat, însă, vreodată ce ar fi făcut cei care ne conduc de 20 de ani în Argeş, dacă nu exista politica?  Hai să vedem!
Începem cu Filip Georgescu, deputatul cu cele mai multe mandate – vreo trei la număr – plus încă unul de director general al Romsilva, în guvernarea lui Adrian Năstase. Păi, dacă nu se inventa politica după 1990, pe Don’ Felipe l-am fi regăsit în postura de silvicultor, organizator de chefuri vânătoreşti pentru nomenclatura comunistă. Lucru pe care, de fapt, l-a şi făcut până în 1989.
Deputatul Ion Burnei ar fi rămas un simplu farmacist, care îi făcea rost de pastile pentru potenţă lui Filip Georgescu, cerând la schimb fazani împăiaţi. Fermecătorul deputat Radu Vasilică ar fi fost un banal profesoraş care organiza „Miss Universitate” şi care, în lipsa gelului, şi-ar fi făcut freza cu ulei de păr. Fostul prefect Gheorghe Davidescu ar fi rămas un pădurar care vindea lemne şi se culca cu toate ţărăncile venite să culeagă măceşe, iar senatorul Constantin Tămăgă, un falnic preşedinte de CAP, cu copii din flori prin fiecare localitate, pe unde „trăgea” să scoată producţii record.
Fostul inspector şcolar general, Gabriel Bratu, ar fi făcut orice să fie şeful tovarăşei Cristina Diculescu la Palatul Pionierilor, iar Iani Popa făcea carieră ca bişniţar, vânzând săpunuri Fa, Kent şi ceasuri cu melodii, pe mână cu primarul din Băbana, Bebe Ivan, cel care, înainte de 1990, era miliţian.
Sorina Marin de la Mediu, o barmaniţă care-i îndoia cu apă băutura directorului de la AJOFM, Iulian Nicolae, atunci când acesta se întâlnea cu Adrian Moisescu de la Apele Române ca să cumpere bilete la speculă, de la Iulian Corbu, la filmul „Secretul lui Bachus” de la Cinema Modern.
Pentru ca toate aceste date istorice să nu se piardă, cu siguranţă că doi scriitori care au publicat pe vremuri la „editura” Securităţii, deputatul Sorin Buta şi primarul din Băiculeşti, Gheorghe Bărănescu, le-a fi consemnat cu sârg în notele informative.