Ultimul drum al primului Rege al României. Cum a murit Carol I

Pe 27 septembrie/10 octombrie 1914 a murit primul suveran al României, regele Carol I, la vârsta de 75 de ani, după o domnie de 48 de ani. Ultimele luni din viața monarhului au fost marcate de izbucnirea Primului Război Mondial, dar și de poziția de neutralitate adoptată de România, în urma Consiliului de Coroană de la Sinaia, din 21 iulie/3 august 1914. Legat puternic de Puterile Centrale, prin originea sa germană, dar și printr-un tratat încheiat în 1883, regele Carol I nu concepea poziția de neutralitate, pe care România a adoptat-o și a amenințat chiar cu abdicarea.

Regele a murit subit, în timp ce se afla la Castelul Peleș. În cursul zilei, regele îl primise în audiență pe juristul Virgil Arion, apoi pe englezii Noel și Charles Buxton, după care a fost vizitat de doctorul Ioan Mamulea. Seara a jucat cărți cu regina Elisabeta și a mers la culcare. După câteva ore, regele s-a trezit plângându-se că nu poate respira. Regina l-a chemat pe Mamulea, dar când acesta a sosit, regele murise și nu a făcut decât să constate decesul.

În Monitorul Oficial s-a publicat înștiințarea morții regelui: ,,Astăzi, 27 septembrie 1914, ora 5 și 30 m. dimineața, Maiestatea Sa Regele Carol I, întemeietorul Regatului Român, a încetat din viață la Castelul Peleș, în urma unei sincope pricinuită de o miocardită cronică, fără nici o suferință și vorbind până în ultimul moment, fiind de față Maiestatea Sa Regina Elisabeta”. (,,Monitorul Oficial”, nr. 145 bis, sâmbătă 27 septembrie/10 octombrie 1914, p 6993)

Consiliul de Miniștri, al cărui premier era Ion I. C. Brătianu, a convocat Corpurile Legiuitoare în ziua de duminică, 28 septembrie/11 octombrie, ora 14, pentru depunerea jurământului de către Ferdinand, succesorul la tron. Principele Ferdinand a primit vestea morții regelui la Cotroceni, în timp ce principesa Maria se afla la Mogoșoaia și a fost anunțată de la Buftea, de către Barbu Știrbei.

G. Duca, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice s-a ocupat de organizarea înmormântării regelui, având de rezolvat o problemă de ordin religios: ,,În înțelegere și cu regele Ferdinand, am hotărât să se facă două slujbe, una catolică și una ortodoxă. Cea catolică – intimă și cea ortodoxă – oficială. Am cerut Sinodului nostru încuviințarea de a îngropa un catolic într-o biserică ortodoxă și am fost delegat să obțin aprobarea Bisericii catolice la toate aceste orânduiri. Ne temeam că episcopul Netzhammer să nu ridice obiecții după obișnuita intransigență a Bisericii catolice. L-am găsit însă foarte conciliant și a primit imediat toate propunerile mele. Am avut impresia că de altfel dezbătuse chestia cu regele Carol și că vorbeau de lucruri cunoscute, cărora demult le dăduse înștiințarea”. (I. G. Duca, Memorii, vol. I, București, Editura Expres, 1992, p. 93).

Regele a fost îmbălsămat de doctorul Minovici și îmbrăcat în uniforma sa de general în mică ținută, cu ,,Steaua României”, Crucea de Hohenzollern și decorațiile de război pe piept, după dorința exprimată în testament. Sicriul cu trupul regelui a fost depus în Sala Maură a Castelului Peleș, păzit de patru aghiotanți regali, cu săbiile trase. La picioare, lângă sicriu, pe o pernă de mătase, erau așezate bastonul de mareșal oferit de împăratul Germaniei, Wilhelm, și cel dăruit de țarul Rusiei, Nicolae al II-lea. Pe o masă se aflau spada regelui și coroana de oțel.

Ceremonia de înmormântare a fost fastuoasă și au participat mii de oameni. Pe 29 septembrie/12 octombrie, după un serviciu religios, trupul regelui a fost transportat la gara din Sinaia, pe un afet de tun, cucerit la Plevna și tras de 6 cai. Trenul mortuar a plecat la 12,20 și a oprit la Câmpina și Ploiești. La trecerea trenului prin fața forturilor Chitila și Mogoșoaia s-au tras 101 lovituri de tun. Trenul a oprit în gara Mogoșoaia și sicriul a fost transportat pe afetul de tun, pe traseul: șoselele Băneasa, Kiseleff, Piața Victoriei, bulevardele Lascăr Catargiu și I. C. Brătianu, strada C.A. Rosetti, Piața Regele Carol până la Palatul Regal, unde a fost depus în Sala Tronului, iar oamenii au putut să treacă pe la catafalc.

Pe 2/15 octombrie, sicriul a fost transportat la Curtea de Argeș, în cadrul unei ceremonii impresionante, iar trenul a oprit în gările Titu, Golești, Pitești. Din gara Curtea de Argeș, cortegiul a parcurs strada Negru Vodă, bulevardul Carol I până la mânăstire. După oficierea serviciului divin, sicriul a fost coborât în criptă, în prezența Familiei Regale, a membrilor Sfântului Sinod și a persoanelor care au călătorit cu trenul mortuar. La final, câțiva țărani au intrat în biserică, și-au făcut semnul crucii, au îngenunchiat și au sărutat lespedea mormântului.

În ,,Povestea vieții mele”, regina Maria scria cuvintele pe care le-a rostit la căpătâiul regelui Carol I: ,,Nu te teme Unchiule, îți vom duce vitejește opera mai departe. Mâna ta a fost grea, adesea mi-a apăsat tinerețea, însă erai drept și nepărtinitor cât te lumina gândul. Nu voi uita învățăturile tale, deși cu greu le-am ascultat și cu greu le-am urmat; și acum îngenunchiată lângă tine, deși ești astăzi mut și nu mai poți să-mi poruncești, simt că totuși ai o solie pentru mine, nepoata ta care odinioară te-a tulburat atât. Da, Unchiule, voi încerca să fiu cum ai fost tu, credincioasă până la moarte, să-ți iubesc țara cum ai iubit-o tu atâția ani îndelungați; cu Voia Domnului îți vom duce înainte opera fără a ne teme. Amin”. (Maria, Regina României, Povestea vieții mele, vol. II, București, Editura Eminescu, 1991, p. 410).

Sursa: Arhivele Nationale ale României