Când eram prunci şi unii chiar acum, când ne apropiam de vremea Postului Mare starea noastră trupească şi sufletească intra într-o atmosferă aparte. Simţeam că întregul nostru organism se pregăteşte pentru o nouă perioadă de timp, atât pentru strunirea trupului, cât şi înduhovnicirea sufletului. Perioada posturilor de peste an reprezintă un ajutor important pentru îngrijirea noastră trupească şi sufletească. Despre postul în sine găsim dovezi, atât Sfânta Scriptură cât şi Sfinţii Părinţi, precum şi postitorii din diferite religii şi confesiuni ale lumii.
Despre postitorii mireni, neştiuţi decât de Dumnezeu, ce să mai spunem? Despre sihaştrii din bordeiele munţilor, care nu gustau decât fructe din pădure, cum vom scrie mai frumos? Din cele 365 de zile dintr-un an, aproape jumătate sunt prescrise ca zile de post. Iată şi Canonul Apostolic 69: „orice episcop (orice arhiereu, indiferent de funcţie: patriarh, mitropolit, arhiepiscop, episcop) sau preot, sau diacon, sau citeţ, sau cântăreţ, nu posteşte Sfânta Patruzecime cea Mare şi toate Miercurile şi Vinerile a tot anul, afară de neputinţă, să se caterisească, iar mirenii să se afurisească”.
Tâlcuirea celor de mai sus, (din Tipiconul Sfântului Sava cel Sfinţit), tipărit de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, arată: „cum că pravilele Sfinţilor Apostoli, la Sfânta şi Marea Patruzecime şi pe toate Miercurile şi Vinerile a tot anul întocmai a se posti le-a legiuit. Pentru aceea, precum în Sfânta Patruzecime mâncăm aşa şi Miercurea şi Vinerea tot anul, afară de neputinţă şi de Praznic. Că zice Pravila: cum că acela care nu posteşte întru aceste zile, preotul să se caterisească, iar mireanul să se despărţească de împărtăşire pentru o vreme”.
Citind cele de mai sus, s-ar spune: gata! Sabia stă deasupra capului! Doresc să ne liniştim mai întâi, citind cu atenţie Canonul 69 Apostolic. După ce l-am citit, luăm fiecare cuvânt în parte şi analizăm cu atenţie ce trebuie înţeles din Canonul Apostolic 69. Vom afla că trebuie să postim, personal bisericesc şi mireni, deopotrivă, Miercuri, Vineri şi în Postul Mare (Patruzecimea numindu-se în Canon), se vede că celelalte posturi au fost orânduite mai târziu. Acest post se va ţine de toţi cei care au o sănătate bună, puternică şi sunt absolviţi doar cei care au neputinţă trupească, adică slăbirea organismului, anumite boli, neputinţe oarecare, şi eforturi mărite în câmpul muncii. Ştie fiecare cum stă cu puterea de a posti sau nu. Într-un cuvânt, rânduiala Postului este pentru cine poate posti!
Când se spune că postul este o opţiune a fiecăruia dintre noi, potrivit evlaviei, vârtoşeniei sau slăbănogirii noastre, este în spiritul canoanelor şi a Sfintei Scripturi. Dacă am cerceta medicii, vom vedea că aproape toţi avem hibe cu sănătatea şi că trebuie să ne hrănim doar cu ceea ce ne prieşte sănătăţii pentru a nu primejdui viaţa noastră şi aşa destul de cârpită şi ca vai de ea.
N-am să scriu studii pe această temă, ci doar voi face scurte enunţuri, pentru economie de timp la citit şi ţinut mai bine minte. Scriu mai puţin, adică pe jumătate, cum ar trebui să se înţeleagă, cu o jumătate de lingură când suntem sănătoşi şi nu trebuie să adăugăm greutate trupului nostru şi somnolenţă duhovnicească.
Doriţi să ştiţi cine trebuie să postească urgent? Şi care sunt semnele? Încercaţi, în mod discret şi cu grijă, să vă legaţi şireturile la pantofi sau să faceţi mătănii până la pământ, punând ambii genunchi la podea şi dacă nu oftaţi, icniţi sau obosiţi, este semn că trebuie să faceţi post doar pentru suflet.
Pentru supleţe, ar trebui să facă fiecare câte o sută de mătănii pe zi, 50 seara şi 50 dimineaţa. Veţi vedea bucuria mişcării dinamice şi cum piere puţin şi pofta mare de mâncare.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI