În Romania, primele autobuze s-au introdus în anul 1921. Primul transport organizat de stat ca transport public a fost creat în anul 1935, în Bucuresti, de către C.F.R.
În Piteşti, activitatea de transport cu autobuze era concesionată unor societăţi particulare care deţineau garaje unde parcau autobuzele şi se efectuau lucrări de reparaţie şi întreţinere.
În Piteşti, în 1945, circulau şi două ”camioane” ce efectuau legătura între centrul oraşului de la Hala orașului (actuala piaţă centrală) şi gara Gropeni pe traseul str. Sfânta Vineri – str. Viilor – Podul Viilor – Gara Gropeni şi retur.
Transportul cu tracţiune animală a coexistat cu cel auto până în jurul anului 1960, când au dispărut şi ultimele birje şi trăsuri, în anul 1961 desfiinţându-se şi întreprinderea de transporturi hipo.
Pe 11 iunie 1948 a avut loc naţionalizarea mijloacelor de transport aparţinand concesionarilor particulari. În 1948, în Piteşti, lungimea totală a străzilor era de 53 km, dintre care doar 20% erau pavate corespunzător.
Anii 1949 și 1950 au fost primii ani de economie planificată, situaţia fiind totuşi în mare parte în limitele de la naţionalizare, fără creşteri spectaculoase, poate şi datorită perioadei de transformări politice şi de cristalizare a noilor structuri de conducere la nivelul oraşului, ca de exemplu, formarea în aprilie 1949 a Comitetului Orăşenesc Provizoriu şi apoi constituirea Sfatului Popular Orăşenesc Piteşti la 3 decembrie 1950.
În anul 1950 a luat fiinţă Secţia de Transport în Comun Piteşti, care funcţiona în cadrul Întreprinderii de Gospodărie Orăşenească (I.G.O.) ce se afla în subordinea Sfatului Popular Orăşenesc Piteşti (Consiliului Local Piteşti).
Obiectul de activitate, transportul în comun de călători, se desfăşura pe raza oraşului Piteşti, având ca dotare 4 autobuze care aparţinuseră unui concesionar particular, Vişineanu Andrei ce desfăşura în afară de transportul urban de călători în oraşul Piteşti şi transport de persoane cu autobuzul pe liniile Pitești – Bucuresti şi Piteşti – Râmnicu Vâlcea.
Pe 1 octombrie 1951 s-a cumpărat şi primul autobuz al noii societăți, tip SKODA R.O.706, care a circulat până la casare în anul 1978. Deci activitatea se desfăşura în 1951 cu un număr de 5 autobuze.
Iniţial s-a început cu un singur traseu, Gara Sud – Centru – Tipografie Găvana, ulterior dezvoltându-se o reţea de trasee noi. În 1950, numărul de călători transportaţi era de 30.000.
Între anii 1961 – 1965 s-au extins traseele de transport ale autobuzelor, lungimea acestora crescând la 55 km în 1965 şi a crescut numărul de maşini din dotarea societății de transport local, în special datorită dezvoltării urbane prin construcţia de cartiere noi (Calea Bucureşti, Gară Sud, Craiovei) şi extinderea sau apariţia de zone industriale noi (Zona Nord , Depozitelor).
În 1970, în Piteşti existau 97 km străzi din care 53 km modernizaţi, iar populaţia oraşului era de 74.237 locuitori și împreună cu comunele suburbane – 110.256 locuitori.
Transportul urban se asigură cu 177 autobuze scurte şi 32 taximetre, lungimea traseelor fiind de 220 km cale simplă, reţeaua de transport cuprinzând şi trasee spre Bascov, Bradu, Ştefăneşti, Mărăcineni, Colibaşi, Racovița, Valea Ursului, Goleşti, Valea Mare, Ciocănăi.
Sursa foto: publitrans2000.ro
