Eșecul colectivizării. Viața țăranului român sub teroarea economică a Regimului Ceaușescu

Acţiunea de colectivizare a agriculturii româneşti nu a avut nici pe departe efectul economic pozitiv scontat de autorităţile comuniste. Aproape în întreaga perioadă comunistă, producţia agrară s-a situat sub nivelul preconizat în celebrele planuri cincinale.

În anii ’80, în ciuda „Noii Revoluţii Agrare” – programul lansat de Ceauşescu pentru dezvoltarea şi eficientizarea C.A.P. – urilor (cooperative agricole de producţie), producţia agricolă a continuat să scadă şi să fie de proastă calitate. Lipsa investiţiilor, aprovizionarea deficitară cu piese şi componente pentru tractoare şi maşini agricole, programul aberant de economisire a motorinei şi a energiei electrice, precum şi lipsa de interes a angajaţilor şi a autorităţilor locale, au făcut ca majoritatea C.A.P -urilor să fie falimentare.

Astfel se ajunsese ca, în ciuda propagandei festiviste din presa comunistă, mare parte a lucrărilor agricole să se facă ca în secolul 19, cu atelaje cu tracţiune animală şi cu „munca patriotică” (a se citi forţată) a elevilor, studenţilor, profesorilor, militarilor, funcţionarilor şi a altor categorii de salariaţi, care nu aveau nimic de-a face cu domeniul.

Marile ferme şi combinate de animale nu stăteau mai bine. Clădirile erau părăginite, instalaţiile nu funcţionau, furajele erau în cantităţi insuficiente şi sub normele nutritive. O bună parte din şeptel murea anual din cauza condiţiilor precare şi a bolilor.

Una din soluţiile găsite de regim pentru a spori producţia de carne şi lapte (pentru export, evident, de vreme ce la aceste produse alimentare populaţia avea acces doar pe bază de cartelă; şi chiar şi atunci erau – când erau – de cea mai slabă calitate) a fost intensificarea supravegherii asupra micii gospodării rurale.

Practic cetăţeanul de rând nu putea să vândă (necum să sacrifice) animale din gospodăria proprie altui particular, fără avizul şi aprobarea scrisă a autorităţilor, de la cele sanitare (ceea ce era normal), la miliţie şi organele de stat şi de partid locale. Numele şi domiciliul, atât al vânzătorului, cât şi al cumpărătorului, trebuiau făcute cunoscute, pentru a primi aprobarea. Vânzarea sau sacrificarea animalelor fără aprobare era pedepsită de lege.

Miza consta în faptul că orice proprietar de bovine, ovine şi caprine era obligat să ofere statului cantităţi de lapte, plătite la preţuri derizorii, fixate prin lege. În acelaşi mod, în cazul sacrificării animalelor, dacă era obţinută aprobarea, statul îşi însuşea o parte din carnea rezultată – de asemenea, la preţuri impuse.

În timpul acesta, presa vremii făcea singurul lucru pentru care fusese construită: propagandă. Atât doar că articolele sforăitoare din ziare nu aduceau banii în buzunarele țăranilor păgubiți și nici mâncare pe mesele cetățenilor flămânzi ai R.S.R.

Iată și cum suna ORDINUL privind unele măsuri referitoare la înstrăinarea şi tăierea bovinelor:

1. Începînd cu data prezentului ordin, înstrăinarea bovinelor între persoane fizice se face numai cu aprobarea scrisă a preşedintelui biroului sau comitetului executiv al consiliului popular al localităţii de domiciliu a deţinătorului, precum şi cu avizele şefului postului de miliţie şi al medicului veterinar de la dispensarul sanitar-veterinar, pe baza biletelor de adeverire a proprietăţii şi sănătăţii animalelor.
2. La eliberarea biletelor de adeverire a proprietăţii şi sănătăţii animalelor, persoanele fizice sînt obligate să declare numele, prenumele şi domiciliul persoanei căreia urmează să-i înstrăineze bovinele. În acest scop, birourile şi comitetele executive ale consiliilor populare vor desemna prin decizie, persoanele care, împreună cu şeful postului de miliţie sau ajutorii acestuia, vor verifica şi identifica în tîrguri, oboare sau la domiciliul deţinătorului de bovine, persoana cumpărătorului.

Birourile sau comitetele executive ale consiliilor populare, vor comunica biroului sau comitetului executiv al consiliului popular de la domiciliul cumpărătorului, numele şi prenumele acestuia, categoria şi rasa de bovine cumpărate şi data cumpărării, în vederea înscrierii în registrul agricol. Birourile sau comitetele executive ale consiliilor populare de la domiciliul cumpărătorului, în termen de 7 zile de la primirea comunicării, vor confirma înscrierea bovinelor în registrul agricol.

3. Înstrăinarea bovinelor fără aprobarea şi avizele prevăzute la pct.1 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă, potrivit Decretului nr.94/1983.

Constatarea şi sancţionarea contravenţiei se fac în condiţiile art.23 alin.2-4 din Decretul nr. 692/1973, republicat în 1982, privind registrul agricol.

4. Unităţile socialiste şi organizaţiile obşteşti vor livra bovinele pentru tăiere cu respectarea întocmai a numărului şi greutăţii aprobate prin planul de tăiere. Tăierea bovinelor se va face numai în abatoare, cu respectarea întocmai a legii. Tăierea bovinelor în afara abatoarelor fără aprobarea scrisă dată în condiţiile legii de medicul veterinar şi fără avizele preşedintelui biroului sau comitetului executiv al consiliului popular şi a şefului postului de miliţie, va fi sancţionată potrivit legii iar persoanele care au săvîrşit astfel de fapte vor fi obligate şi la plata de despăgubiri în conformitate cu dispoziţiile legale.
5. Comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare, direcţiile generale pentru agricultură, organele sanitare veterinare teritoriale şi organele de miliţie, vor organiza, urmări şi controla permanent mişcarea tuturor efectivelor de bovine, astfel încît să nu se producă încălcări ale prevederilor legii. Totodată, vor controla la unităţile agricole şi la alte categorii de deţinători modul în care se respectă planul de tăiere la bovine, în scopul prevenirii tăierilor şi valorificării acestora în alte scopuri decît cele legale.
6. Comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene, precum şi ale municipiului Bucureşti, direcţiile generale pentru agricultură Departamentul agriculturii de stat şi Direcţia generală zooveterinară din Ministerul Agriculturii vor analiza, în mod obligatoriu, lunar, sau ori de cîte ori situaţia impune, evoluţia efectivelor la toate speciile şi categoriile de animale, din toate sectoarele, vor urmări aducerea la zi a registrelor agricole şi vor asigura măsurile care să garanteze încadrarea, la tăierea animalelor, în nivelele planificate.
7. Comitetul pentru Problemele Consiliilor Populare şi Ministerul de Interne, prin organele de specialitate centrale şi teritoriale, Departamentul agriculturii de stat şi Direcţia generală zooveterinară din Ministerul Agriculturii vor controla, în mod periodic sau ori de cîte ori situaţia impune, modul de aducere la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin şi vor lua măsuri pentru ca toate unităţile din subordine să respecte prevederile legale.
8. Comitetul pentru Consiliile Populare, Ministerul Agriculturii şi Ministerul de Interne prin Inspectoratul General al Miliţiei, vor analiza trimestrial sau ori de cîte ori situaţia impune, modul în care se aplică actele normative referitoare la această problemă, precum şi prevederile prezentului ordin, şi vor stabili măsuri corespunzătoare, pe linii specifice de muncă pentru prevenirea şi contracararea oricăror fapte care contravin prevederilor legale.

Sursa: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității – CNSAS