Fosta capitală a Ţării Româneşti, Câmpulungul este singurul oraş din România unde se păstrează, de mai bine de patru secole, 37 de cruci votive impresionante, cioplite în piatră de Albeşti, la care locuitorii se închină şi astăzi cu credinţă. Timp de patru veacuri, 15 generaţii de moşi şi strămoşi din Câmpulung au cioplit în calcar numulitic de Albeşti 39 de cruci votive, ridicate în vechile cartiere ale oraşului. În prezent, din cele 39 de cruci seculare se mai păstrează şi astăzi 37, în diferite locuri şi stadii de conservare, două dintre ele fiind distruse în secolul al XIX-lea. Dintre cele existente, 15 se află în jurul bisericilor, altele – în intersecţiile oraşului sau pe proprietatea privată a unor localnici. Pe fiecare cruce sunt gravate texte în chirilica slavonă sau chirilica românească, ce pomenesc numele sfântului căruia îi este închinată, evenimentul şi numele închinătorilor. Crucile sunt ornamentate cu motive tradiţionale, unele dintre ele coborând în trecut până în perioada dacică, toate atestând o continuitate de locuire şi o profundă şi temeinică spiritualitate. Cea mai veche cruce datează din 21 iunie 1576, iar cea mai recentă, din 1868, lucru ce face din Câmpulung singurul oraş din ţara noastră unde se găsesc cele mai multe cruci seculare.

În faţa „Crucii Jurământului”, conducătorul oraşului spunea jurământul

Povestea înălţării crucilor în fosta capitală a Ţării Româneşti începe în secolul al XVI-lea, când oraşul Câmpulung era „punctul crucial de vamă“ între Ţara Românească şi Ardeal şi, timp de mai multe veacuri, s-a aflat pe unul dintre principalele drumuri comerciale ce legau Europa de Grecia şi Imperiul Otoman. Fiind punct de legătură, zecile de străduţe ce porneau din Câmpulung duceau spre localităţile învecinate. Aşa că, prin anul 1576, la răscrucile de drumuri au început să fie înălţate cruci mari de piatră, ca nişte monumente, care să-i ajute pe călători să nu se abată de la drumul cel bun. O parte dintre monumente sunt cruci de pârgari, un fel de consilieri în vechea organizare municipală, iar restul sunt cruci ridicate în principalele intersecţii cu prilejul anumitor sărbători religioase, din timpul lui Mihai Viteazul, de pe vremea lui Matei Basarab sau a lui Constantin Brâncoveanu. Dintre cele 39 de cruci ce străbăteau drumul principal al oraşului, „Crucea Jurământului“ reprezintă cel mai important document medieval în piatră pe care îl are Câmpulungul. Aceasta a fost ridicată în faţa Mănăstirii „Negru Vodă”, datând din 1674, şi are o mare însemnătate pentru oraş şi locuitorii săi, fiind gravate privilegiile de scutire de care s-au bucurat câmpulungenii încă de la întemeierea Ţării Româneşti. În sunetul campanelor şi al aclamaţiilor populare, conducătorul ales al oraşului, urmat de notabilii şi de tot poporul, venea în triumf până în piaţa oraşului, unde era „Crucea Jurământului”, repeta jurământul de credinţă, săruta crucea şi era ridicat de trei ori pe umerii pârgarilor, după care era condus la locuinţa sa. În prezent, crucea se află în pereţii casei arhitectului Dumitru Ionescu-Berechet, aflată pe Bulevardul Negru Vodă, la numărul 102, iar o copie a acesteia a fost aşezată, în 1790, în piaţa agroalimentară a oraşului.

Pe lângă cele 37 de cruci votive, care fac din fosta capitală a Ţării Româneşti un oraş unic în întreaga ţară, Câmpulungul are o istorie aparte. Aici s-a născut şi Pârvu Mutu, marele zugrav care a realizat primul autoportret în plastica românească şi tot aici Antonie Vodă din Popeşti a înfiinţat prima „Şcoală Domnească” din învăţământul public din Ţara Românească. Mai mult, prin grija lui Matei Basarab, în Câmpulung a funcţionat „tiparniţa desăvârşită” şi tot aici a luat fiinţă o „şcoală de zugrăvie” în secolul al XVII-lea.

Comments

comments