INTERVIU O foarte apreciată actriţă şi o personalitate proteică, Adriana Trandafir este şi o mare admiratoare a celui care a fost inegalabilul Nicolae Dobrin, omul de care s-a îndrăgostit prima oară în viaţă.

De ce l-aţi iubit pe Dobrin?

Îl iubesc şi îl admir pentru ceea ce a fost şi ce o să fie. A fost prima personalitate pe care am văzut-o. A fost un geniu, un geniu modest în a-şi construi cariera. Am fost să îl văd la meciuri încă de la deschiderea stadionului din Piteşti, unde mergeam cu tata. Încă de atunci a început şi a rămas dragostea mea pentru Dobrin, omul de care m-am îndrăgostit prima oară. I-am spus odată acest lucru. Fugeam de la ore, să-l urmăresc la antrenamente. Şi acum aş mai fi fugit, dacă nu s-ar fi grăbit să plece. Nu mi-a plăcut fotbalul, dar mi-a plăcut Dobrin. Nu era un om, era un geniu. Iar, la un geniu, trebuie să apreciezi totul, la pachet, cu bune şi rele. Acum, mă mai uit doar la meciurile cu miză naţională. Tot legat de Dobrin, aş vrea să vă mai spun că, atunci când am fost la Madrid cu un spectacol, am fost şi pe stadionul „Santiago Bernabeu”. Fără să vreau, m-am gândit la Dobrin şi la şansa care i s-a refuzat, aceea de a juca la Real Madrid. Cred că Dobrin e, poate, singurul fotbalist român care ar fi meritat să joace la Real Madrid.

Există vreo legătură între teatru şi fotbal?
Da, este o legătură. Şi pe teren, ca şi pe scenă, trebuie să fii în formă, indiferent cât de greu îţi este. Fotbalul, ca şi teatrul, este un blestem pe care trebuie să îl duci până la capăt. Sau, ca să folosesc un oximoron, este un blestem pozitiv. Trebuie să ştii să gestionezi presiunea şi faima. Nimeni nu e clement. E ca la coridă. Spectatorii, fie că vin la fotbal sau la teatru, vor să vadă spectacol, cu orice preţ.

A fost Dobrin mai bun ca Hagi?
Dobrin e mai bun ca oricine, pentru că e idolul meu.

Dumneavoastră aţi fost la meciurile sale, dar Dobrin a fost la spectacolele sau emisiunile dumneavoastră?
Da. L-am avut ca invitat, alături de doamna Gica Dobrin, la emisiunea mea – „Confidenta”. Şi i-am mărturisit şi atunci cât de mult îl admir. Am suferit foarte mult când a murit, din păcate nu am putut ajunge la înmormântare, dar l-am rugat pe domnul primar Pendiuc să pună flori şi din partea mea.

Aveţi o echipă de fotbal preferată?
Recunosc că, în perioada în care am activat la Teatrul Giuleşti, urcam deasupra teatrului ca să văd meciurile echipei Rapid. Am văzut multe meciuri de pe Teatrul Giuleşti, de unde era o vizibilitate mai bună chiar şi decât din tribune. Aşa că – poetic vorbind – sunt rapidistă. În plus, mă leagă şi o veche prietenie de Rică Răducanu.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI