Voluntarii SMURD Argeş lucrează în ture de 24 de ore, salvând vieţi… gratis

5,182 views

Într-o lume din ce în ce mai mercantilă, în care nimeni nu ar mişca un pai fără să obţină un avantaj material, în care toţi aşteaptă să primească, dar nu ar da nimic de la ei, la SMURD Argeş, câţiva oameni ţin cu tot dinadinsul să demonstreze că se poate şi altfel.

Este vorba despre cei 20 de voluntari ce pot fi găsiţi pe maşinile de intervenţie, lucrând cot la cot cu angajaţii şi pompierii, salvând vieţi. Totul, doar din dorinţa de a ajuta, de a face bine celor aflaţi în suferinţă. Iar asta, fără a primi nimic în schimb, decât, poate, recunoştinţa celor ce le-au salvat viaţa! Deşi e greu de crezut, astfel de oameni există. Ana-Maria şi Monica sunt două dintre fetele care s-au înhămat de bună-voie la asemenea treabă. Chiar dacă a fi paramedic este o meserie grea, plină de riscuri şi fără absolut nicio satisfacţie materială, în cazul lor! „E greu, dar e frumos! Dacă îţi place, nu e greu nimic!“, ne spune Monica. Deşi are doar 27 de ani, e kinetoterapeut şi, în plus, studentă la Facultatea de Asistenţă Medicală, Monica e voluntar SMURD de aproape 3 ani. „Vin aici mai mult în week-end. În cursul săptămânii sunt la cabinet şi la şcoală. Însă nu mi se pare nimic greu, de abia aştept să îmi vină tura!“, spune ea încântată. Odată tura începută, 24 de ore non-stop, are de-a face cu tot felul de cazuri, de la cele mai simple, la cumplite accidente de circulaţie, cu morţi şi răniţi, cu corpuri sfârtecate, pacienţi pe care trebuie să îi readucă din moarte sau pe care îi vede cum se sfârşesc sub ochii ei.
Cazuri la care nu mulţi ar rezista. Şi, totuşi, acestor oameni nu li se pare nimic deosebit! Chiar dacă multă lume ar fi suspicioasă că nu au de câştigat, totuşi, ceva din asta. „Păi, atâta timp cât faci cu drag… De câştigat, nu câştigăm decât experienţă! Doar atât. Niciun ban, nimic! E important să mai faci ceva şi de plăcere, nu doar de dragul banului! Ăsta ar trebui să fie modelul pe care îl predăm copiilor, că nu totul se măsoară în bani, şi nu totul se vinde şi se cumpără. Tocmai asta e ideea!“, spune şi Ana-Maria Ciripan.

Puterea exemplului, definitorie pentru copii

Ana-Maria este asistentă medicală de meserie, are 34 de ani şi un băieţel de 9 ani, care apreciază foarte tare ce face mama sa şi ar vrea să îi calce şi el pe urme. „Fiul meu e foarte entuziasmat. Deşi nu a fost niciodată aici, ştie ce fac şi apreciază! Şi îşi doreşte şi el acelaşi lucru. Sunt aici de mai bine de un an şi jumătate, dar, fără susţinerea familiei, nu aş fi făcut nimic!“.
Când spui SMURD, vezi partea frumoasă a lucrurilor: eroism, cazuri imposibile rezolvate, happy-end. În realitate însă, salvatorii se confruntă în primul rând cu suferinţa şi durerea umană. Impresia idilică dispare după primele ture. Iar drumul până la a deveni salvator nu e aşa uşor cum pare. „Nu e suficient să vii la poartă şi să spui „gata, am venit, vreau să fiu voluntar” şi eşti primit înăuntru! Dai examen, faci curs de pregătire… Şi doar după ce intri aici realizezi ce înseamnă, de fapt, SMURD-ul, ce presupune munca. Toate cazurile sunt grele. Chiar şi cel ce pare cel mai simplu! Din toate ai ceva de învăţat. În ce priveşte cazurile care ne marchează… Pentru mine, decedaţii… Dar te marchează fiecare caz în felul său, fiindcă nimeni nu sună SMURD-ul de drag sau de prea bine ce îi este! Nu? Aşa că din toate înveţi câte ceva, fiindcă niciun caz nu seamănă cu altul!“, mai spune Ana-Maria.

„Nu te lauzi niciodată că ai salvat o viaţă!”

Dacă, de regulă, cazurile în care pacienţii mor în braţele lor sunt cele mai tragice, au însă şi multe în care pot spune cu mâna pe inimă că au salvat o viaţă! Dar, în modestia lor, nu vor să se laude cu aşa ceva! „Cu aşa ceva nu te lauzi! Niciodată! Ai, este adevărat, o satisfacţie imensă, sufletească! Dar în fiecare dintre cazuri ai o anume mulţumire. Că ai făcut un bine cuiva!“, mai spun fetele. Iar despre numărul cazurilor, de când sunt membri oficiali SMURD Argeş, nu mai ţin şirul. „Sunt mulţi într-o tură, darămite într-o lună sau un an! Cine mai ştie?“ Iar ele fac acest lucru de bună-voie, în situaţia în care unii dintre pacienţii pentru care intervin nu se comportă nicidecum aşa cum ar trebui. „Sunt înjuraţi, sunt scuipaţi sau chiar bătuţi! Şi dacă mai ajung şi pe nu ştiu ce coclauri, în cătune de romi, nu de puţine ori au ajuns să îşi facă meseria, să salveze vieţi, cu cuţitul la gât!“, spune despre voluntarii SMURD căpitan Mădălina Epure, purtătorul de cuvânt al ISU Argeş.
„Ei, asta este, noi ne facem treaba! Trebuie să îţi faci meseria, nu contează unde!“, este replica Monicăi. „Dacă te gândeşti doar la bani şi câştiguri, nu o să dăm înainte niciodată! Şi asta e valabil în orice domeniu“, o completează Ana-Maria.
În prezent, la SMURD Argeş, care funcţionează în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, sunt încadraţi 20 de voluntari, care fac parte din echipaje, fiind cea de-a treia persoană în maşină, în sprijinul pompierilor angajaţi. Alţi peste 20 aşteaptă să poată urma cursul de specialitate, prin-ajutor şi resuscitare, condiţie esenţială pentru a putea urca pe maşinile de intervenţie.
„Acum câţiva ani erau doar câţiva voluntari, acum sunt din ce în ce mai mulţi. Avem în aşteptare peste 20. Trebuie să vă spun că ne sunt de mare ajutor, fiindcă, fără ei, doar cu personalul nostru, ne-am descurca la limită“, mai spune Mădălina Epure.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI