Viaţa extrasportivă a lui Dobrin, cântată de Irina Loghin

CANCAN Şi în urmă cu 40 de ani, fotbaliştii primei „generaţii de aur” obişnuiau să petreacă şi să aibă aventuri cu „bombe sexy”, la fel cum se întâmplă şi azi. În 1970, femeia din melodia „Tanţa”, cântată de Irina Loghin, era un fel de „bombă sexy” a acelor vremuri, care strica „forma sportivă” şi le uşura buzunarele fotbaliştilor, printre care şi lui Dobrin, Rică Răducanu sau Dudu Georgescu. Dacă azi ziarele de scandal abundă în ştiri cu şi despre aventurile şi chefurile făcute de fotbaliştii în vogă, lucrurile se petreceau cam la fel şi în anii ’70, pe vremea primei „generaţii de aur” a fotbalului românesc.


Singura diferenţă este că, în urmă cu 40 de ani, totul se petrecea într-un cerc mai restrâns, iar cenzura comunistă nu dădea voie presei să facă publice aventurile prin care treceau vedetele vremii. Cei obişnuiţi să aducă drept „argument” cum că, pe vremuri, performanţa se obţinea numai prin muncă şi seriozitate, fără ca cineva să stea de chefuri, sunt contrazişi, mai nou, de Irina Loghin. Renumita cântăreaţă, unul dintre oamenii de show agreaţi în perioada comunistă, distra la vremea respectivă lumea mondenă românească, din care făceau parte şi marii sportivi. De curând, Irina Loghin a dezvăluit versurile unei melodii pe care obişnuia să o cânte la mai toate petrecerile din anii ’70 – ’80 şi ale cărei personaje principale erau cei mai mari fotbalişti ai timpului, în frunte cu Nicolae Dobrin. Cântecul se intitula „Tanţa”, iar femeia la care se făcea referire era un fel de „bombă sexy” a acelor vremuri, care strica „forma sportivă” şi le uşura buzunarele fotbaliştilor de atunci.

 

„Din Argeş la Severin / Te-ai iubit şi cu Dobrin, măi Tanţo!”

Iată şi cum sunau versurile celebrei melodiei „Tanţa” din anii ’70, versuri care vorbesc de la sine despre ce se întâmpla în afara gazonului şi cu ce se ocupau cei care au fost idolii din fotbal ai multor generaţii.

Of, of, Tanţa mea!
De erai fată cinstită
Astăzi erai fericită
Aveai 7-8 copii
Cu bărbatul cel dintâi!

Tanţo, Tanţo,
Eşti o vagaboandă,
Ai umblat prin ţara toată
Din Argeş la Severin
Te-ai iubit şi cu Dobrin, măi Tanţo!

Tanţo, Dobrin te fentează
Până golul îşi marchează
Şi te-aruncă afară din casă
Cum şutează mingea-n plasă,
Tanţo, lasă-l pe Dobrin,

De când era un bun creştin
Să-l iubeşti şi să-l iubeşti
Pe Gâscan de la Piteşti, măi Tanţo!
Tanţo, tot tu eşti de vină
Pe Dudu l-ai dus de mână,

Nu mai dă cu capu-n minge
Sare şi n-o mai atinge, Tanţo!
Iordănescu-îi mai deştept,
Tanţo, nu-l mai trage în piept,
El este un băiat bun,
C-are şutul ca din tun, măi Tanţo!
Tanţo, al dracu’ de ţiganu’
Ai fugit cu Răducanu
Tanţo, pe unde l-ai dus?
C-a luat goluri multe în plus,
Măi Tanţo!

„Nu zic că Gicu nu a mai făcut şi el prostii la viaţa sa”

Evident, unul dintre oamenii care ştiu cel mai bine ce se petrecea pe atunci e Gica Dobrin, soţia marelui Gâscan, care i-a fost alături încă din adolescenţă. Gica nu crede, totuşi, că Tanţa a existat în realitate, însă recunoaşte că şi pe vremuri existau petreceri la care erau cântăreţi şi multă voie bună. „Dragii mei, să ştiţi că noi am trăit alte timpuri! Dar şi atunci, ca şi acum, pe unde mergeai, se cânta în fel şi chip, erau petreceri peste petreceri şi, când erai mai faimos şi mai cunoscut, toată lumea trăgea la tine. Fotbaliştii, ca şi acum, erau la modă, şi se scoteau tot felul de cântece, ba despre unul, ba despre altul! Dar Tanţa nu cred să fi existat în realitate. Cred că a fost o invenţie a Irinei Loghin! Nu zic că Gicu nu a mai făcut şi el prostii la viaţa sa, dar sufletul lui şi viaţa lui am fost mereu eu şi familia noastră!”, ne-a povestit Gica Dobrin. Aşa că cine zice că petrecerile fotbaliştilor de azi, unde manelele abundă, sunt mai prejos decât cele cu muzică populară din alte timpuri, nu prea mai au dreptate. Iar dacă judecăm bine, fotbalişti precum Mutu, Tănase, care sunt surprinşi la chefuri cu manelişti de top, nu sunt cu nimic mai prejos decât înaintaşii lor: Rică Răducanu, Gâscanul sau Dudu Georgescu! Singura diferenţă este că acum presa are voie să scrie, iar atunci era interzis cu desăvârşire ca „eroii” Epocii de Aur să fie ponegriţi de ziarişti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.