AGRICULTURĂ DE SUBZISTENŢĂ Deşi este una dintre cele mai fertile zone din ţară, Argeşul este fărâmiţat în 31.000 de exploataţii agricole, majoritatea infime ca dimensiune. Din acest motiv, recoltele sunt cu mult sub posibilităţile reale de producţie din zona Argeşului. Comasarea sau transformarea fermelor de subzistenţă în mari exploataţii agricole este una dintre politicile agrare ale Uniunii Europene, care încearcă să demonstreze că exploataţiile agricole de dimensiuni reduse nu sunt nici rentabile, nici prietenoase cu mediul.
Potrivit statisticilor Direcţiei Agricole Argeş, pe o suprafaţă de 170.000 de hectare de teren agricol, cât are judeţul, avem aproape 31.000 de exploataţii, majoritatea infime ca dimensiuni! Evident, acest lucru duce la un management slab al agriculturii şi la recolte cu mult sub posibilităţile reale de producţie din zona Argeşului, considerată una dintre cele mai fertile din România.
În Argeş, potrivit statisticilor Direcţiei Agricole, suprafaţa totală de teren arabil se ridică la 169.208 ha, adică 1,8% din pământurile agricole din ţară. Din această suprafaţă, doar 60.750 de hectare, adică sub 35%, sunt lucrate în forme asociative. Restul de 65% din teren, aproape mai bine de 109.000 de hectare, face parte din exploataţii individuale mai mici de 10 hectare, al căror număr se ridică la 30.750. Numărul fermelor agricole ce au suprafeţe între 10 ha şi 2.000 hectare este de numai 141.
Dezastru şi în viticultură
Problema cu fărâmiţarea terenurilor este la fel de mare şi în domeniul pomicol şi viticol. În tot judeţul nu există decât 355 de hectare adunate în 6 asociaţii, dintre care una singură, Institutul de la Ştefăneşti, are peste 200 de hectare. Restul viilor sunt proprietate individuală a micilor cultivatori, ceea ce nu permite nici crearea de branduri sau soiuri de vin cu caracteristici constante, nici producţii de calitate. Planurile de comasare şi reconversie a plantaţiilor în culturi pentru vin din struguri nobili sunt extrem de reduse, potrivit datelor de la Direcţia Agricolă Argeş. Există doar două astfel de planuri, ce acoperă 13 hectare, ce ar trebui să se aplice până în 2013, şi alte 3 planuri de înfiinţare de la zero a unor vii, pe circa 15 hectare.
În ceea ce priveşte pomicultura, livezile se întind pe circa 20.761 de hectare şi chiar dacă ar putea fi specificul zonei, în tot judeţul există doar 7 asociaţii de cultivatori. Institutul Pomicol Mărăcineni este singurul care are o suprafaţă compactă de peste 250 de hectare, în vreme ce alte 6 asociaţii au reuşit să adune aproximativ 255 de hectare.
