Comuna Şuici este situată în partea de nord vest a judeţului Argeş, pe vechiul traseu de ţară ce lega reşedinţa Basarabilor, Curtea de Argeş, cu Ţara Loviştei.
Comuna porneşte de la „Stejar”, arborele multisecular, a cărei existenţă număra peste 1500 de ani, având un diametru de 2,20 m, iar circumferinţa atinge 10 m grosime.
Trupul acestui stejar se mai păstrează şi astăzi în parcul Ocolului Silvic Şuici ca monument al naturii. Legenda spune că la umbra bătrânului stejar, în anul 1599, Mihai Viteazul a făcut un popas pe când se afla în traseu spre Transilvania prin Turnul Roşu, în campania ce a precedat bătălia de la Şelimber.
Comuna Şuici, care se desparte la miazăzi de comuna Cepari prin punctul acestui Stejar, înaintează spre nord printr-o frumoasă şosea turistică asfaltată, denumită Tigveni-Câineni.
Aflată la zona de trecere de la dealurile subcarpatice la Munţii Făgăraş, o zonă de dealuri înalte străbătută de pâraie adânci şi cursuri torenţiale, comuna Şuici reprezintă o bună locaţie în vederea dezvoltării turismului şi amenajării turistice a unei zone mai puţin exploatate din zona de nord-vest a judeţului Argeş. Localitatea Şuici este o poartă de intrare spre dezvoltarea turismului pe Valea Topologului.
Şuici datează ca aşezare de peste 500 de ani, primii descălecători ai acestei aşezări fiind nişte păstori refugiaţi cu oile din Ardeal. Printre aceştia se află şi o tânără femeie pricepută în ale ciobănitului, căreia nu îi lipsea nici talentul cântecului şi nici darul frumuseţii, pe nume Şuica.
La data de 10 decembrie 1505, Radu cel Mare Voevod, «întăreşte stăpânire lui Jupân Badea de Şuici cu fiii săi jupân Şuica, jupân Dâra Spătar, jupân Dragomir şi jupân Cazan şi fiii lor, satul Şuici». Este primul document scris care aminteşte de satul Şuici, ceea ce reiese că denumirea lui a fost luată în această perioadă.
Aşezarea «Valea Calului», epoca bronzului timpuriu
Traseul turistic Valea Calului se întinde de la « pârâul Valea Calului » la dealul « Iera Dimi » şi pârâul Iordanului, unde s-au găsit în anii 1865 ceramică şi silexuri din Cultura Glina. Întreg traseul turistic aparţine aşezării Valea Calului, monument istoric din epoca bronzului timpuriu.
Valea Calului este cunoscută din secolul al XVI-lea, iar denumirea aparţine vornicului Dragomir, care a zidit biserica din Cepari şi obişnuia să-şi lase calul la păscut pe acele meleaguri cu săptămânile. De atunci porţiunii de teren plină cu dealuri şi văi i s-a dat denumirea de Valea Calului.
Legat de traseul Valea Calului este figura haiducului Bocşa, care avea ascunzişurile pe acest traseu.
Locul de intersecţie a pădurii haiducului Bocşa cu Plaiul Tamaşului era loc de întâlnire şi de împărţire a prăzii pentru haiducii de pe Valea Argeşului şi de pe Valea Topologului.
