Un capitol aparte al deficienţelor descoperite de Curtea de Conturi este legat de plata unor drepturi de autor. Deocamdată, nu se ştie clar dacă la mijloc a fost vorba de fraudă ori, pur şi simplu, doar de prostie: controalele au arătat că, sub „înţeleapta” conducere a lui Mircea Diaconu, Teatrul „Nottara” a achitat peste 20.000 de lei sub formă de drepturi de autor, pentru utilizarea unor opere muzicale. Aparent, în această privinţă, lucrurile păreau în ordine. Nici pe departe! Deoarece, în majoritatea cazurilor, acele drepturi au fost achitate, contrar prevederilor legale în vigoare, pentru muzică populară fără autori identificaţi. În plus, controalele au mai constatat că teatrul a mai achitat drepturi de autor şi pentru piese, de obicei muzicale, care au ieşit de multă vreme din perioada de protecţie. În această situaţie au fost şi cazurile unor lucrări muzicale compuse de autori clasici: Chopin, Chaikovsky, Bach ori Bizet.
Marea surpriză a apărut în momentul în care Curtea de Conturi a constatat că Teatrul „Nottara” a plătit drepturi de autor şi pentru diverse zgomote, considerate „efecte sonore“, care fac parte din „banda sonoră“ a unor spectacole. Controalele scos pus în evidenţă că, în această privinţă, a fost vorba despre miorlăituri de pisică, lătrat de câine, ţipete de pescăruşi, dar şi zgomote de paşi ori de valuri, ori picături de ploaie. În privinţa acestor „zgomote de fond“, teatrele au reuşit, decenii la rând, să-şi creeze propriile lor „surse“ de efecte speciale, pe care le realizau chiar la faţa locului, la costuri mici şi fără multe complicaţii de natură tehnică. În cazul Teatrului „Nottara”, banii au fost viraţi în conturile unei asociaţii din România, acreditată să gestioneze drepturile de autor în domeniul muzical. Imediat după finalizarea controlului, Mircea Diaconu, fostul director al Teatrului „Nottara”, a contestat în instanţă concluziile Curţii de Conturi. El a susţinut că toate plăţile care s-au făcut au fost legale, iar acum procesul continuă la Curtea Supremă de Justiţie.