Sâmbăta Rusaliilor; Sâmbăta Moșilor; Moșii de Rusalii; Moșii cei Mari; Moșii de Vară; Moșii de Sâmburi

985 views

Caracterul funerar al sărbătorii Rusaliilor, manifestat în întreg complexul de
festivități (Todorusalele, Ispasul, Lunea Rătăcită) este susținut de următorul episod, și anume de Sâmbăta Moșilor. Oamenii continuă să se ferească de duhurile necurate prin împodobirea locuințelor cu leuștean, tei, usturoi ș.a., precum și prin îmbunarea acestora și a morților cu ofrandele specifice.

Pentru a grăbi plecarea de pe pământ a demonilor, în această zi se desfășura obiceiul intitulat Goana Rusaliilor, care avea ca temă principală alungarea Rusaliilor de pe pământ.

Tradiții: Moșii se zice că au fost nouă uncheși bătrâni, care, pe unde mergeau, numai bine și minuni făceau (Speranția, V, f. 267 v). În aceste zile se deșteaptă toți morții și se duc pe Valea cu Dor. Acolo găsesc tot ce li s-a dat de pomană în cursul anului. Cine nu găsește nimic ia țărână în poală și se întoarce mâhnit. Oalele se împart, pentru ca cei morți să aibă cu ce bea apă pe lumea cealaltă.

În zilele de Moși se lucrează orice, dar nu se toarce, căci se crede că se întorc colacii de la morți îndărăt. Acum nu se dau lăturile afară, că bieții morți stau cu gurile căscate în această zi, așteptând colaci, și lăturile le dau în gura lor. Nu se mătură, că se dă praf în ochii morților, care stau după ușă, până a doua zi, când, după terminarea liturghiei, își iau zborul către cer (Speranția, II, f. 106 v; III, ff. 14 v; 169 v; V, f. 26 v).

Pentru bunul mers al vieții și al treburilor: Moșii de Vară se țin pentru ploaie. Se buciumă în ajunul Duminicii Mari, cu credința de a aduna ploile și de a ploua în timpul verii (Speranția, VI, f. 42 v; VII, 63 v).

Apărător de rele și durere: Moșii de Vară se țin până la amiază, apoi se apucă de lucrat (Speranția, VII, f. 276 v). Ca să fii ferit de furtișaguri și pierderi peste an, este bine ca cea dintâi plăcintă pe care o faci sâmbătă, pentru a doua zi, s-o dai de pomană ori s-o mănânci în casă, să o pui la cuptor întâi și s-o scoți pe urmă, să o rupi în trei părți și s-o împarți la săraci. Astfel nu vei fi păgubit cu nimic (Pamfile, 1997, p. 22).

Tinerii taie nuiele de tei, cu care este împodobită gospodăria: la icoane, la ferestre, la streșini, la porți. Teiul de la Duminica Mare este foarte util: când vara plouă cu piatră, se aruncă afară câte o crenguță de tei uscat, crezând că astfel ploaia încetează. Trebuie ca piatra amenințată astfel să nu fi trecut hotarele satului, pentru că altfel ea nu se mai poate risipi (Pamfile, 1997, p. 21).

Ușile și ferestrele se ung cu usturoi și leuștean, spre a feri gospodăriile de duhuri necurate. Aceste duhuri se vor război în văzduh cu duhurile bune, și din lupta lor va curge ploaie; de aceea se spune că Duminica Mare vine întotdeauna cu ploaie (Pamfile, 1997, p. 23).

Femeile nu lucrează, că le amorțesc mâinile (Speranția, I, f. 250 v). Se țin pentru boale, lovituri (Speranția, I, f. 356).

Moșii de Vară se țin pentru că e rău de nebunie și ca să nu îmbătrânești repede (Speranția, V, f. 236 v).

Magie: În noaptea Rusaliilor înflorește feriga. Cine-o are, are mare noroc, dar, ca s-o poată vedea când înflorește, trebuie să fie treaz și curat toată noaptea, și să nu răspundă și să nu se uite încotro îl strigă, că-i trage două palme și i-o ia (Speranția, VIII, f. 70).

Despre vreme: Dacă va ploua în ziua de Moși de Vară, va fi anul mănos (Gorovei, 1995, p. 19).

Obiceiuri: Pomană pentru morți în sâmbăta dinaintea Rusaliilor, preparată din porumb râșnit (păsat) fiert în apă sau în lapte, amestecat cu untură încinsă sau brânză (Ghinoiu, 1997, p. 131).

Fac colaci și dau cu lapte, de pomană pentru morți, cu ceapă și usturoi verde. Aceasta o fac pentru ca să fie feriți de boale din apucate și a merge bine la zarzavaturile din grădină (Speranția, I, ff. 27, 121 v).

Cofele se umplu cu apă de la fântână sau de izvor. Când se umplu cu apă, se lasă pe ghizdurile fântânii un ban, ce reprezintă plata apei. Aceasta se face pentru că apa a fost dobândită prin munca altora și, neplătind-o, pomana n-ar fi primită. Cofele și toate celelalte vase sunt împodobite cu cununi de flori, mai ales de trandafiri. Pe lângă florile înșirate pe ață se pun și roșcove, smochine, covrigi și alte lucruri cumpărate din târg (Pamfile, 1997, p. 18).

La Moșii de Cireșe se așează masa, pe care se pun grămezi de cireșe, flori și colăcei, apoi se împart la oameni și copii ce sunt chemați înadins. Ca cineva să împartă trebuie ca mai întâi să nu fi gustat cireșe până în momentul acela (Speranția, I, f. 149 v).

E zi în care femeile gospodine fac bucate bune cu carne de miel, plăcinte, alivenci, lapte cu tocmagi etc. și dau de pomană în blide nouă, linguri nouă și vase nouă, cu apă de la fântâna lor proprie sau cumpărată cu parale, dacă nu au fântână. Dau de pomană părinții la fii și nepoți, nașii finilor, cumătrii, rudele și prietenii unii altora. Pomana o duce o fată sau femeie îmbrăcată în haine de sărbătoare. Blidul cu mâncare și vasul cu vin sau cu apă e împodobit cu trandafiri, mintă și calapăr, și colac și lumânare. Intră în casă, pune pomana pe masă, aprind lumânarea și o dă celui în
drept, zicând: „Ține… de sufletul tatei, al mamei sau al altui mort“. Cel în drept o ia și răspunde: „Bodaproste“ (Speranția, VII, f. 343).

Goana Rusaliilor: ceata fecioarelor, în vârstă de opt-paisprezece ani, întotdeauna în număr fără soț, se constituia sub jurământ solemn: „Zău, am să împlinesc Goana Rusaliilor până voi ieși la horă și nimeni decât mine și ai mei să nu știe, altfel Rusaliile să mă pedepsească!“.

În dimineața zilei de vineri dinaintea Rusaliilor se întâlneau și mergeau în taină în pădure sau pe câmp pentru a strânge flori, confecționau din ele cununițe, cingători și buchete și țineau post negru până a doua zi. În noaptea de sâmbătă, după cântatul cocoșilor de miezul nopții, fetele se sculau, se îmbrăcau în alb, mergeau, fără să vorbească, în câmp, în locul unde confecționaseră cu o zi înainte cununile. Primele cuvinte se pronunță în momentul sosirii ultimei surate: „Bună dimineața, surată!“ „Bună dimineața, fete curate! Să pornim Goana Rusaliilor!“ Cea mai mare surată încheie dialogul cu cuvintele: „Gonim lucrurile necurate, să ne rămână vetrele curate ca roadele de rouă din cer picate!“ După împodobirea cu cununile și cingătorile de flori aduse de acasă, fetele deveneau foarte vesele, începeau să cânte, se prindeau într-o horă năvalnică și înconjurau vatra satului; apoi fetele se întorceau acasă, mâncau și beau apă, încheind postul negru (Ghinoiu, 1997, p. 80).

Comments

comments