De unde această pasiune pentru fotbal?
De mică am fost atrasă de acest sport şi pot spune că iubeam mingea la fel de mult ca şi păpuşile. De fiecare dată când era meci, eram în faţa televizorului. Pe măsură ce au trecut anii, pasiunea a crescut, iar când am aflat că avem echipă de fotbal feminin în Piteşti, am mers şi m-am înscris. Asta se întâmpla acum 3 ani.
Eşti o profesionistă, joci în Liga Naţională. Cum te privesc băieţii?
Ca pe orice fată. În timpul liber, joc fotbal şi cu băieţii. S-au obişnuit să-i driblez şi nu se mai supără. La început, li se părea ciudat să le dea mingea printre picioare o fată, dar acum mă văd ca pe oricare alt adversar. Sper ca în scurt timp lumea sportului să ne vadă şi pe noi, fotbalistele, ca pe oricare altă sportivă. Mi se pare mult mai feminin să joci fotbal, decât să faci box sau judo…
Iubit ai?
Aici stau mai prost. De câteva săptămâni sunt singură. Fostul meu prieten era tot fotbalist. Dar ne-am despărţit…
În afară de fotbal, ce alte pasiuni mai ai?
La fel ca orice fată de vârsta mea. Haine, modă, bijuterii, excursii, dar cel mai mult îmi place să fac prăjituri, în special tiramisu. Să spunem că îmbin fotbalul cu bucătăria.
Pe ce post joci?
Anul trecut, am jucat ca fundaş dreapta. În acest an se pare că voi trece fundaş central, pentru că este nevoie de mine în centru.
În momentele când sunteţi defavorizate de arbitri, înjuri?
Nu, nu obişnuiesc să înjur. Cred că asta este şi una dintre frumuseţile fotbalului feminin.
Cu ce echipe ţii şi care este jucătorul tău favorit?
Cu Steaua şi Arsenal. Ca jucător, îl admir pe Fabregas. Mi-ar plăcea tare mult ca, într-o zi, să-l întâlnesc.
La ce echipă din străinătate ţi-ar plăcea să joci?
La Lyon, în Franţa. Este cea mai bună din fotbalul feminin. Dar nu aş refuza nici o echipă din Anglia, deoarece mi-ar plăcea să locuiesc acolo.
Câte selecţii ai la naţionala Under19 a României?
Două selecţii şi sper să vină şi a treia. Am debutat într-un meci cu Moldova, câştigat de noi cu 6-1.