APĂ PURĂ După retehnologizare, uzina de apă de la Budeasa poate produce apă mai pură decât cea plată îmbuteliată. Una dintre binefacerile vieţii moderne de la oraş este, fără îndoială, apa de la robinet şi confortul pe care ţi-l oferă faptul că, doar răsucind un buton, ai la îndemână lichidul vital. Fără să ieşi în curte, fără să munceşti să-l scoţi din puţ şi fără să duci grija că nu e bun de băut. Cum ajunge însă apa pe care noi o bem la etajul 10 al unui bloc şi, mai ales, ce fel de apă bem, este un lucru la care mulţi se mai gândesc. Am fost curioşi să vedem cum se „fabrică” apa potabilă a piteştenilor şi am acceptat, săptămâna trecută, invitaţia reprezentanţilor Apă Canal, la „Ziua Porţilor Deschise” la Uzina de Apă de la Budeasa. Proaspăt modernizată pe bani europeni, peste 14 milioane de euro, şi cu soluţii tehnologice de ultimă oră, asigurate de o firmă suedeză, uzina de apă şi-a schimbat radical, în ultimul an, atât înfăţişarea cât şi calitatea. Cele patru bazine de decantare vechi au fost înlocuite de un decantor modern, iar clorul care se băga până acum în apă a fost înlocuit cu dioxid de clor, pentru siguranţa consumatorilor, dozarea substanţelor chimice folosite pentru purificare putând fi făcută la nivel de miligram. Laboratorul de analize are absolut toate acreditările necesare şi beneficiază de aparatură performantă, care permite analizarea a 32 de indicatori, de la colii fecali, care ne provoacă deranjamente stomacale, la duritatea apei. Întreaga uzină este acum automatizată, necesitând prezenţa a numai 4 oameni pe schimb, care monitorizează întreg consumul şi „fabricarea” apei menajere pentru Piteşti şi alte 8 localităţi limitrofe, de pe două calculatoare. Ceea ce nu ştie multă lume despre sursa de apă a oraşului este faptul că noi bem apă din… lac! Mai exact, din două lacuri, Budeasa şi Bascov. Deşi procedura de purificare şi staţia sunt dincolo de orice pericol, poate nu ar fi rău să ne gândim de două ori înainte de a arunca tot felul de mizerii în râurile judeţului, ale căror ape ajung în cele două lacuri de acumulare.
Uzina produce apă mai pură decât cea plată!
„Uzina de apă Budeasa este alimentată, prin două conducte de aducţiune, din cele două lacuri, în funcţie de necesităţi. Apa este apoi tratată cu sulfat de potasiu şi apă de var, pentru a coagula impurităţile, şi decantată, adică separată de gunoaie. Gradul de impuritate se cheamă turbiditate şi, în mod normal, actuala tehnologie ne permite să curăţăm apa astfel încât acest indicator să scadă sub 1, ceea ce înseamnă o apă mai pură decât apa plată îmbuteliată pe care o cumpărăm de la magazin.
Ştiţi că apa îmbuteliată are un anumit conţinut de minerale care poate fi şi dăunător în cazul unor persoane care suferă de anumite afecţiuni. Apa pe care o producem noi este fără minerale şi purificată. Eu, spre exemplu, nu beau decât apă de la robinet”, ne-a spus Mihai Muşetoiu, tehnolog la uzina de apă.
Cea mai multă apă se consumă duminică seara
Apa ajunge din decantoare în bazinele de filtrare, unde este trecută printr-un strat de nisip special, ultima oprire înainte de a fi pompată în reţeaua de alimentare a oraşului şi comunelor din jur. „Să nu vă închipuiţi însă că de aici pompăm direct la robinet. Am sparge conductele din cauza presiunii! În oraş, în mai multe puncte foarte înalte, avem rezervoare de stocare, de unde apoi apa ajunge la consumatori, prin cădere. Pot să vă spun că, în fiecare lună, livrăm aproximativ 2,5 milioane de metri cubi de apă, iar vârful de consum este dimineaţa, până în ora 8, şi, mai ales, duminică seara! Când vine omul de la ţară, de la grătar, de pe unde a fost, şi se bagă la duş sau îşi pregăteşte totul pentru luni dimineaţa!”, mai spune tehnologul uzinei de apă. Clorul pe care îl simţeam de multe ori ca fiind în exces nu mai poate crea acum niciun fel de probleme, pentru că dioxidul de clor folosit este mult mai sigur. Singurul inconvenient este acum preţul ridicat la care ajunge apa pe care o primim la robinet, din cauza costurilor ridicate ale substanţelor folosite. Cât despre alţi parametri, cum ar fi duritatea apei, conţinutul de calciu din apă, nici vorbă de aşa ceva! „Nu e cazul de …Calgon! E doar o păcăleală publicitară, apa noastră nu are nevoie de aşa ceva!”.
