Pastorală de Ziua Învierii Domnului Iisus Hristos

390 views

Dreptmăritori creștini români, iubitori ai Învierii Domnului Iisus Hristos,

Ca în acordurile nemuritoare ale muzicii cerești, îndrăznim să ne îndreptăm gândirea noastră, pătrunsă de bucurie și sfială, pe cât se cuvine, către Atotputernicul Dumnezeu, Cel în Treime preaslăvit: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, pentru a-I aduce prinos de mulțumire și recunoștință, ca și până acum, și mai ales azi, de Ziua Învierii Domnului Iisus Hristos!

În fiecare zi, în fiecare clipită, Îți aducem Doamne Dumnezeule, ca fiind ale Tale dintre ale Tale, lacrimile de bucurie, că Te-ai gândit la noi, ne-ai întrupat pe fărâma aceasta de Pământ, care în chip neodihnit, de mii și miliarde de ani, cântă slavă de mărire!

De fiecare dată, când în Atotștiința Ta, din nou întrupezi o ființă, care vine în leagănul străjuit de îngerul păzitor, înțelegem că „fiecare om e o întrebare pusă din nou spiritului Universului”!

De aceea, de la începutul existenței noastre, avem ca zestre dumnezeiască, pecetea Sfintei Treimi, de a fi unici și noi înșine, după cum Dumnezeu este Unic și El Însuși!

Astfel, în gândirea noastră românească, având ca prelungire Însăși gândirea lui Dumnezeu, suntem îndemnați: „Să fim noi înșine sub stelele noastre și să îngăduim și celorlalți să fie și ei – tot ei înșiși – sub stelele lor!”

Iubiți frați și surori în Domnul nostru Iisus Hristos,

În decursul timpului, al cărei margini nu le vom putea cuprinde niciodată, grija pentru om a fost o chemare tainică, mai ales că el, dintru începuturi a fost gândit și întrupat după Sfatul Treimic: „Să facem om după Chipul și după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul”

Dar n-a făcut numai pe Protopărintele nostru Adam, care se tâlcuiește: lut sau pământ, ci a făcut și bucuria lui de mai târziu: „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după Chipul lui Dumnezeu i-a făcut; a făcut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat zicând: Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul.”

Am dorit să subliniem, cu deosebire, actul primordial al Creației, pentru a se înțelege, că omul, creatură supremă a lui Dumnezeu, este izvodită și pusă stăpână peste tot ce a zidit Domnul Dumnezeu.

În această zidire, trupul plămădit de Dumnezeu – astfel El fiind primul Artist Olar din Univers, a primit de la Dumnezeu o putere absolută, pe care o avem și noi azi, sufletul: „Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie”.

Binomul: trup și suflet, din trecutele vremi, și azi se păstrează în aceeași ecuație divino-umană, neschimbat, după cum știm toți despre tainele genomului uman și ADN-ul arhicunoscut!

După nenumărați ani, trecuți în negura istoriei, Sfântul Apostol Pavel ne amintește, ceea ce noi am cam uitat în decursul vieții: „Nu știți oare că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteți voi.”

Fără nicio îndoială, precizarea, că noi, cu trupurile și sufletele noastre, fiecare în parte, suntem pentru totdeauna, templul lui Dumnezeu și că Duhul Sfânt locuiește în noi, dar mai presus de toate, vestea că „sfânt este templul lui Dumnezeu, care suntem noi” este, fără doar și poate, cea mai înaltă stare la care putem ajunge, din mila Domnului!

Cum am ajuns la această stare unică și atât de înaltă? Răspunsul îl avem din Scriptura Sfântului Apostol Pavel: „Iisus Hristos va fi preaslăvit în trupul meu, fie prin viață, fie prin moarte!”

Această „preaslăvire a lui Iisus Hristos în trupul nostru, prin viață” este un „program” în accepțiunea de azi a cuvântului, program de viață, care se realizează pe parcursul vieții noastre, între nașterea noastră și plecarea din frumusețea acestei lumi văzute în frumusețea lumii nevăzute, cu ochii noștri pământești.

Prin jertfa și Învierea Domnului Iisus, ca Fiu al Omului, noi, binecuvântata creatură, am luat și luăm din harul iertării păcatelor noastre, și răbdând încercările vieții, avem bucuria „ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru”[8]. Adică, mai pe înțeles, Însuși Hristos vine în ajutorul nostru, ca să nu fim singuri, mai ales la marile încercări „ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor”.

Doar așa vom putea birui păcatele și slăbiciunile noastre, dorind să scăpăm de ele și să ne sfințim viața sufletească și trupească. Lucrare grea, dar posibilă!

Dreptslăvitori Creștini și Creștine,

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos a adus răspuns la toate întrebările și slăbiciunile omenirii. Noi, fiind în trupul nostru, pe care îl purtăm pe picioare de atâția ani, știm că „locuința noastră pământească, se va strica, dar avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veșnică, căci de aceea și suspinăm, în acest timp, dorind să ne îmbrăcăm cu locuința noastră din cer…Căci noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiați, de vreme ce dorim…îndrăznind deci totdeauna și știind că, petrecând în trup, suntem departe de Domnul!”

Viața noastră, aici pe pământ, are un număr de ani: 70, după Sfânta Scriptură. Cei în putere, zice prorocul David: 80! Ce este mai mult, este necaz și durere. Știu cei tineri, de diferite vârste!

Dacă mintea cea mai luminată a geniului românesc a spus că, nu credea că va învăța a muri vreodată, noi, cei care credem în Jertfa lui Iisus pentru ispășirea păcatelor omenirii și mai ales așteptând ziua ca să ne întâmpine, cu îmbrățișarea împărătească a iubirii dumnezeiești „avem încrederea și voim mai bine să plecăm din trup și să petrecem la Domnul. De aceea ne și străduim ca, fie că petrecem în trup, fie că plecăm din el, să fim bine plăcuți Lui.”

Între noi oamenii și Iisus Hristos este absolut necesar să fie o legătură ca între Părinte și fiii Săi, ca între Prietenul Împărătesc și zidirea Sa binecuvântată, și mai ales ca între prieteni de viață, binecuvântați cu toate virtuțile și bucuriile duhovnicești. Din clipa în care Domnul Iisus Hristos, Logosul Divin și Fiul Omului, S-a coborât din Ceruri, S-a născut, a viețuit, S-a jertfit, a murit pe Cruce, a Înviat, a coborât la iad, a încurajat pe ucenicii Săi și apoi S-a Înălțat la ceruri și stă de-a dreapta Tatălui, guvernând Universul având grijă de fiecare dintre noi, mai ales că: „Noi toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rău.”

Totdeauna, când auzim cuvântul biblic, rostit cu necruțare, că vom fi judecați de toate păcatele făcute prin trup, ni se întunecă privirea și ne apucă îngrijorarea. Toate îmi sunt dragi, în afară de judecata din urmă! La noi, în Ortodoxie este, în cadrul Sfintei Liturghii, cea mai completă și îndrăzneață cerere. Auzim mereu rostindu-se:

„Sfârșit creștinesc vieții noastre, fără durere, neînfruntat, în pace și răspuns bun la înfricoșătoarea judecată a lui Hristos!”

Ce poate fi mai bine și frumos: „Sfârșit creștinesc vieții noastre!”

Chiar și „fără durere”!

Ba, mai mult: „neînfruntat”!

Cum să nu fie și „în pace”! Iar ca vârf al cererii: „Și răspuns bun la Înfricoșata Judecată a lui Hristos!”

Nu-i nicio problemă, dacă păzim poruncile lui Iisus și facem fapte bune, vom avea și răspuns bun la Înfricoșata Judecată a lui Hristos! Dacă am făcut doar 50% fapte bune, ce va fi? Imediat să mărim procentul la 100%. Dacă n-am prea făcut nimic? Să ne apucăm de îndată de bună comportare socială și morală.

Cred, nestrămutat, că nimeni dintre noi, nu poate lăsa la voia întâmplării viața sa, dăruită din iubire de Domnul Dumnezeu. Este darul unic și cel mai de preț! Se impune ca noi să avem o grijă deosebită față de trupul și sufletul nostru, zidirea care poartă pecetea Sfintei Treimi, chiar din clipa Creației. Nu ne putem delăsa în privința salvării și mântuirii noastre. Trupul și sufletul nostru nu sunt sortite pieirii prin trecerea din viața aceasta, pentru că putem zice ca poetul despre Iisus: „Ai cunoscut moartea/ nu de deasupra ei/ ne-ai promit veșnicia/ ci prin ea ai trecut/ O, Iisuse!, învățându-ne și pe noi trecerea.”

Garant și nădejde tare, avem pe Iisus Cel Înviat din genunea morții și mai mult, dacă ne îndreptăm viața și punem început bun, s-ar putea ca Dumnezeu să ne cruțe de judecata Sa, iar despre Înfricoșata Judecată, să ne ierte pentru totdeauna, cum a făcut-o în Istoria Iertărilor, cu locuitorii din orașul Ninive, care erau toți păcătoși, într-un oraș de 120.000 de suflete.

Iubiți frați și surori în Domnul,

Viața noastră, uneori, seamănă cu planetele și stihiile naturii Universului, din care face, parte integrantă. Cum este viața noastră? Este ca soarele! Cu menirea de a străluci, lumina și încălzi! Dar vor fi schimbări și în soare, ca și în viața noastră: „Soarele se va schimba întru întuneric și luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare și strălucită”.

Dacă va fi în timpul vieții noastre, nu vom ști niciodată, dar pentru a ne lua măsuri de întâmpinare, este de luat aminte la sfaturile biblice, pe care ni le îmbie și Sfântul Evanghelist Luca: „Și tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui”.

Pentru a ne bucura de salvarea sufletelor și trupurilor noastre și a integra viața noastră în poruncile lui Dumnezeu, trebuie să ne lăsăm de toate păcatele noastre săvârșite până în clipa de față: „Deci, pocăiți-vă și vă întoarceți, ca să se șteargă păcatele voastre. Ca să vină de la fața Domnului vremuri de ușurare și ca să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit, vouă, pe Iisus Hristos, a Cărui Înviere o prăznuim cu mare bucurie duhovnicească.

Atitudinea noastră, pe parcursul vieții, trebuie să fie plină de îngrijire și prudență pentru că viața în sine este taina supremă la care trebuie să medităm cu hărnicie, ca să nu fim înstrăinați în înșelăciune, auzind Cuvântul apostolic: „Nu vă amăgiți: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va și secera. Cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viață veșnică. Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. Deci dar, până când avem vreme, să facem binele către toți!”

Când pomenim în rugăciune numele lui Iisus Hristos, cerând ajutorul său: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuiește-mă pe mine păcătosul, sau pe noi păcătoșii, și să o facem mereu, în minte și în inimă, dar și în fața ochilor, ni se arată aievea Însuși Iisus Hristos „Cel ce a murit pentru toți…și a înviat…și dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi prin Învierea lui Hristos și toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos și care ne-a dat nouă slujirea împăcării”.

Ce trebuie să știm noi, de îndată ce suntem întrebați despre Iisus Hristos Domnul? Că Iisus Hristos a fost asemenea nouă și este și azi, ducând chipul de Fiu al Omului în Sânul Sfintei Treimi și că a fost și a rămas pururea fără niciun păcat!

Că Iisus Domnul, Cel fără de păcat: „Căci pe El, care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim întru El, noi păcat”, ca să ne ridice pe noi din păcate, l-a făcut asemenea nouă, ca noi să știm asta și să nu mai uităm niciodată, ce înseamnă Iisus! Adică, Mântuitorul nostru, de-a pururi!”

Totul este copleșitor!

Niciodată nu vom înțelege măreția gândirii lui Dumnezeu, cuprinsă în Sfânta Scriptură: „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său, Cel Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea” .

Ziua Învierii lui Iisus Hristos este Ziua Bucuriei Universale!

Ziua Învierii, să ne luminăm popoare!

Ziua Învierii lui Iisus, înseamnă ziua Sfintei Împăcări!

Ziua Învierii lui Iisus, este ziua învierii noastre și a bucuriei veșnice!

Prin Învierea Sa, Iisus Hristos Domnul, a biruit păcatul și moartea, a nimicit împărăția întunecată a Satanei, a dezrobit neamul omenesc de povara păcatelor din întreaga omenire și a rupt pentru totdeauna cele mai mari și nepătrunse taine între Dumnezeu și om!

În Istoria și viața românilor, Iisus Hristos a fost totdeauna prezent și ne-a salvat ființa din marile încercări la care am fost supuși fără încetare. Să ne aducem aminte și să ne bucurăm de grija Sa.

Astăzi suntem, încă, pentru că Iisus Hristos a vegheat asupra noastră și ne-a fost Părinte și Prieten, mai ales în primejdiile cele mari, drept pentru care Îi mulțumim cu recunoștință!

Să nu uităm pe Iisus Hristos!

Că nici El nu ne-a uitat!

Cu Iisus Hristos, Omul și Dumnezeul mântuirii noastre, nu mai suntem singuri și nu ne mai temem de moarte, cântând mereu: Hristos a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte, viață dăruindu-le!

Să ne rugăm Domnului Iisus Hristos, de Ziua Învierii Sale, să ne ajute să biruim toate răutățile din lume și să ne dăruiască spor binecuvântat în toate lucrările și să domnească pacea sfântă între popoare, dar și pacea în casa noastră și țara noastră strămoșească!

Hristos a Înviat!

Al Vostru rugător,

Calinic Argeșeanul,

Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului

Comments

comments