Dacă în urmă cu ceva vreme obţinerea aprobării unui tratament în străinătate putea dura ani de zile, acum o astfel de cerere trebuie aprobată de autorităţi în maximum 48 de zile. Din păcate însă, acum problema în ceea ce priveşte aprobarea unor astfel de tratamente o reprezintă banii insuficienţi. Deşi este doar luna aprilie, o parte dintre pacienţii argeşeni care au făcut cereri pentru a se trata în străinătate au primit deja răspunsuri negative de la comisia de evaluare de la Bucureşti.
Luna trecută, Direcţia de Sănătate Publică Argeş a primit 11 astfel de cereri, majoritatea referindu-se la transplanturi de măduvă sau celule stem în cazuri de leucemii, ori alte maladii extrem de grave. Astfel, din cele 11 cereri primite în luna februarie, pentru 10 s-au îndeplinit condiţiile şi au fost trimise către comisiile de evaluare, însă trei au fost deja refuzate din lipsă de bani. Dintre acestea, 6 cereri au avut nivel de prioritate şi nivel de risc vital major.  „Din păcate, pentru că sumele necesare sunt foarte mari, de ordinul a câte trei-patru miliarde fiecare, deja am început să primim refuzuri din partea comisiei de la Bucureşti, unde noi trimitem actele spre aprobare. Motivaţia este faptul că nu sunt fonduri! Asta chiar dacă am trimis dosarele respectând condiţiile, cu trei oferte de preţ, de la trei clinici diferite şi cu toate cele necesare”, ne-a declarat dr. Sorina Honţaru, director executiv al DSP Argeş.
Conform ordinului Ministrului Sănătăţii nr.50/2004, pentru tratament în străinătate, obţinerea aprobării se dă numai după ce pacientul a parcurs toate nivelurile de asistenţă medicală din ţară şi are recomandarea medicului specialist de ultim nivel că bolnavul are nevoie de un tratament care nu poate fi efectuat în România. Anul trecut, Asociaţia „Salvează Vieţi“, căreia i s-a asociat într-o campanie de sensibilizare chiar şi Andreea Marin – Bănică, a reuşit modificarea legislaţiei. Astfel s-au obţinut facilităţi care să uşureze drumul acestor dosare, dar şi posibilitatea ca pacientul să corespondeze personal cu clinicile desemnate de Comisia Medicală, ajutând rapiditatea demersului. Înainte, doar funcţionării Direcţiei de Sănătate Publică puteau face acest lucru, iar unii dintre ei întârziau mult dosarele din motive cel puţin ilogice. Printre acestea, era uneori menţionat faptul că aceştia nu ştiu limbi străine sau că nu ştiu să corespondeze prin e-mail.
Alteori, din lipsa timpului, cei care ar fi trebuit să se ocupe de acest lucru nu verificau autenticitatea la zi a unor contacte externe şi nici măcar nu aveau o bază de date cu clinici de specialitate şi de oferte de preţ la care să apeleze pentru a primi răspuns rapid cu privire la solicitarea de trimitere a pacienţilor în străinătate.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI