REGRETE… Mihai Stoichiţă recunoaşte că oferta din Cipru a fost una de nerefuzat, motiv pentru care a părăsit banca tehnică de la CS Mioveni
În primul rând, vreau să vă spun că nu a fost o aventură. Am venit la Mioveni cu sufletul deschis pentru a pregăti o echipă dintr-un oraş în care am foarte mulţi prieteni. Nu mi-a trecut prin cap să fiu doar un simplu pasager în istoria acestei echipe. Vă repet…am dat tot ce am putut la CS Mioveni.
Totuşi, aţi plecat rapid.
Am plecat pentru că am primit o ofertă extraordinară din Cipru…o ofertă cu adevărat de nerefuzat.
Cum se face că un antrenor cu renume ca dumneavoastră a ajuns să antreneze echipa de pe ultimul loc din Liga I?
În momentul în care am fost solicitat să antrenez pe Mioveni, nu m-am gândit nicio secundă la poziţia din clasament. Mie fotbalul mi-a dat tot ce am mai bun în viaţa profesională, aşa că şi eu mereu am dat înapoi totul fotbalului. Îl ştiam pe Răzvan Tunaru şi apoi am cunoscut oameni cu adevărat extraordinari la Mioveni, în frunte cu domnul primar Ion Georgescu. Apoi, pe zi ce trecea, am realizat că toţi cei de la club sunt cu adevărat extraordinari. Vă spun cu mâna pe inimă că rar mi-a fost dat să lucrez într-un mediu atât de bun ca cel de la Mioveni.
Marele of este că CS Mioveni, cu un lot plin de jucători cu nume, se află pe ultimul loc.
Aici este cu adevărat marea problemă, dar este o problemă care sunt convins că îşi va găsi soluţia. Eu nu înţeleg un aspect important: cum cred oamenii că poţi să construieşti o echipă ca şi cum ai bate din palme? Lumea uită că acest lot s-a format pe ultima sută de metri? Oare se uită că domnii din conducerea clubului de la Mioveni au adus jucătorii pentru Liga I în ultima săptămână de pregătire? Ei bine…în acest mod, e foarte greu să clădeşti ceva. Trebuie timp şi, mai ales, răbdare.
„Cu trei puncte contra Sibiului, Mioveniul are şanse reale de salvare de la retrogradare”
Totuşi… Dică, Neaga, Iordache, Mărgăritescu, Tănasă sunt jucători de la care se aştepta mult.
Niciodată nu mi-a plăcut să analizez în presă evoluţiile jucătorilor pe care i-am antrenat. Din acest motiv comentez acum doar un singur aspect: am văzut multă lume care îl huiduie pe Dică. Foarte bine! Aşa cred oamenii că trebuie să procedeze. Dar, în acelaşi timp, doresc să îi pun pe ei în pielea conducătorilor de la Mioveni şi să-i întreb dacă ei îl transferau pe Nicolae Dică, jucătorul care, în sezonul trecut, dăduse nu ştiu câte goluri la Steaua şi care mai şi câştigase, de unul singur, Cupa României. Doar atât vreau să văd şi nimic mai mult.
Echipa mai are şanse să se salveze de la retrogradare?
Nu vreau acum să bravez sau să le dau speranţe deşarte oamenilor din Mioveni, dar vă spun cu mâna pe inimă că, dacă CS Mioveni câştigă meciul cu Voinţa Sibiu, şansele sunt foarte mari. Acest joc trebuie câştigat neapărat şi apoi trebuie făcută o pregătire bună şi o campanie rezonabilă de transferuri. Cu trei puncte contra Sibiului, Mioveniul are şanse reale de salvare de la retrogradare.
Aţi spus „o campanie rezonabilă de transferuri”. Ce înseamnă asta?
Adică trebuie aduşi doi sau trei jucători de valoare. Asta am vrut să spun. Lotul abia acum se uneşte, abia acum se încheagă, iar în retur îşi va arăta adevărata valoare.
Dacă în retur îşi va arăta valoarea, de ce nu aţi dorit să salvaţi dumneavoastră această echipă de la retrogradare?
A fost, probabil, una dintre cele mai grele decizii pe care le-am luat în viaţa mea. Din momentul în care am primit propunerea de la Limasol, nu am mai avut somn. Ştiam că e o propunere excelentă din punct de vedere financiar, ştiam cât de greu îmi va fi să mă despart de aceşti oameni minunaţi… ştiam că o să sufăr. De felul meu sunt un tip care mă ataşez foarte repede de oamenii din jur, dar la Mioveni a fost de ajuns doar o zi pentru a-mi da seama că sunt înconjurat de persoane cu un caracter excelent. Ei bine… în clipa în care l-am anunţat pe domnul preşedinte Olteanu că plec să negociez la Limasol, vă dau cuvântul meu de onoare că mi s-a rupt inima. Dacă vor exista cititori ai ziarului dumneavoastră care îmi vor lua în bătaie de joc aceste cuvinte…nu am ce să le fac. Dar vreau să fiu crezut pe drept cuvânt că două nopţi nu am dormit în momentul în care am plecat de la Mioveni. Simţeam că mă despart de familia mea, pentru că aşa m-am simţit acolo. Gata cu sentimentalismele… am plecat şi…Oricum vreau să le transmit celor de acolo că le ţin pumnii strânşi în lupta din campionat şi că aştept să mă invite, la finalul campionatului, să bem o cupă de şampanie, în cinstea salvării de la retrogradare.
