PALMARES NĂPĂDIT DE… BURUIENI Printre scaunele de la Stadionul „Nicolae Dobrin” au apărut sute şi sute de buruieni, treptele de acces s-au degradat, iar pista de atletism unde au evoluat inclusiv mari atleţi americani precum Leroy Burrell ori Michael Marsh nu mai există. Zilele trecute, am văzut pe Stadionul „Nicolae Dobrin” un meci absolut spectaculos şi cu o atmosferă fabuloasă.

Ştiu, veţi spune că bat câmpii şi că poate am făcut insolaţie de la căldură şi am început să văd cine ştie ce Fata Morgana sub formă de meci de Champions League. Nu, nu mă înşel deloc şi o să vă spun imediat de ce. Să intrăm mai întâi în atmosferă. La una dintre porţile de acces nu este nici măcar un control. Casa de bilete pare mai degrabă o casă cu…stafii, deoarece este  indecent de goală şi prinsă cu un lacăt ruginit. Geamlâcul este deschis şi lasă să iasă dinăuntru un profund miros de vetust, rânced şi… abandon. Contează asta? Nu cred, pentru că sute de suporteri înrăiţi din facţiunile „Fantomele Ultras” şi „Strigoii Fanatici” se îndreaptă deja spre tribune. Nu îi simţiţi, nu le auziţi vuietul? Reglaţi-vă sonorul nativ atunci.
Tot la intrarea dinspre peluza din dreapta dau peste alţi zeci de fani. Sunt din familiile PET-uri şi…sunt peste tot. Urc în tribună. Ce dacă treptele de acces sunt făcute praf? Nu contează. Dacă îţi pui un pic mintea la contribuţie, îţi poţi imagina că vezi meciul de pe ruinele unei vechi arene din Grecia antică.
Atras de mulţimea de suporteri de la sectorul F din peluză, mă îndrept  într-acolo. În acel sector, fanii nu stau pe scaune, ci între ele. Cu toţii au nişte siluete fragile. Sunt sute de suporteri-buruieni, unii înalţi chiar de o jumătate de metru, cu toţii ieşiţi din beton. Oricum, pe scaune nu mai stă nimeni de când F.C. Argeş nu mai este în Divizia A. Chiar aşa, pe fiecare scaun s-ar putea pune câte un mic afiş cu inscripţia: „Pierdut suporteri în carne şi oase şi echipă cu tradiţie. Găsitorului (a se citi „utopicului finanţator”!) recompensă.” Să revenim la suporterii-buruieni, pentru că ei sunt cei mai fideli. Sunt de luni de zile în tribună şi se înmulţesc pe zi ce trece. Asta da fidelitate!

Un Colosseum al sportului argeşean ca amintiri şi degradare

Înainte de a intra în teren, să traversăm pista de atletism. Cum? Nu mai e? A rămas doar nişte beton ciuntit? A fost luată de anul trecut? Corect, uitasem că săraca pistă era într-o teribilă stare de degradare de ani buni şi nimănui nu îi mai păsa de ea. Probabil că au luat-o ca să nu mai… râdă lumea de ea. Of, şi câtă istorie se impregnase pe culoarele pistei, câte competiţii naţionale şi internaţionale! Doar era una dintre cele mai bune din ţară.
Să nu-mi spuneţi că nu ştiţi că în 1983, cu puţin timp înaintea Campionatelor Mondiale de juniori, la stadionul din Trivale a avut loc o întâlnire atletică între echipele României şi SUA. Printre participanţii de peste Ocean se numărau şi doi tineri de perspectivă, Leroy Burrell şi Michael Marsh. De partea sa, echipa României avea în componenţă şi o junioară talentată la săritura în înălţime, pe numele ei…Alina Astafei. Iar întâlnirea atletică de pe pista de la stadionul din Trivale a însemnat pentru ei începutul unor cariere excepţionale: cinci medalii de aur la Campionate Mondiale şi Jocuri Olimpice între 1991-1993, inclusiv cu faimoasa ştafetă de 4×100 metri a S.U.A. din care făceau parte Carl Lewis şi Dennis Mitchell. Cât despre Alina Astafei, ea a devenit vicecampioană olimpică la Barcelona. Ce paradox, cei trei au făcut istorie, iar pista a ajuns… istorie. Sunt speranţe pentru o refacere a pistei până în toamnă, mai ales că Primăria a alocat şi un buget de 1,2 milioane lei în acest sens. Şi anul trecut a alocat bani destui, chiar mai mult – 1,84 milioane – dar nu s-a făcut nimic.
Ne rămâne speranţa. Pentru că ar fi chiar deprimant să spunem „Lăsaţi orice speranţă voi ce intraţi aici”, asta ca să-l parafrazăm pe Dante. Ar fi păcat ca stadionul să ajungă un Colosseum al sportului argeşean ca amintiri şi degradare.
În fine, să lăsăm divagaţiile neinteresante pentru… autorităţi şi să intrăm pe gazonul unde odinioară călcau Kempes, Santillana, Albert şi mai ales inegalabilul Dobrin. Acum, pe gazon, calcă maşina de tuns iarba. Asta nu pare să deranjeze cele două echipe care joacă îndârjit. E vorba de FC Dezastrul şi Avântul Ignoranţa de Sus. Iar doi jucători de geniu – Nepăsare şi Uitare – fac spectacol pe stadionul din Trivale. Deşi pe teren nu e nicio poartă, ei tot înscriu de zor. Dau sute de şuturi în tribune, distrug scările, infrastructura stadionului şi tradiţia lui FC Argeş cu şuturi imparabile la vinclu. De-a dreptul spectaculos. Şi nu e nici măcar un portar care să apere „şuturile”. A, ba e un căţel tolănit lângă o poartă de… acces. Să fie vreun Duckadam patruped? Nu, la cât de moleşit e, probabil că a fost lovit de vreo minge trimisă din cer de fotbalistul Soare.
Vă întrebaţi de ce oare – dacă tot sunt aşa de eficienţi – de ce nu ajung fotbaliştii Nepăsare şi Uitare de la Stadionul din Trivale la FC Barcelona ori Real Madrid? Pur şi simplu pentru că nu mai sunt locuri în echipă. Au ajuns acolo înaintea lor vedete precum Seriozitate, Implicare, Sprijin şi Profesionalism.
După ce mai ascult câteva şoapte ale vântului legate de legendele de odinioară de pe gazonul şi pista stadionului, mă îndrept spre ieşire, nu înainte de a mă mai uita o dată la afişul cu Dobrin de la tribuna oficială. Iartă-i Găscane, că nu ştiu ce fac!
Mă mai uit o dată prin casa de bilete. Pe jos sunt mai multe afişe care anunţă cursuri pentru frizer şi coafor. Pe când şi nişte cursuri intensive de fotbalist şi manager?
Chiar înainte de a ajunge la poartă, pe un zid, lângă un morman de nisip (o fi de la castelul de nisip alb-violet?) văd o inscripţie care, deocamdată, nu şi-a găsit destinatar: „Susţine echipa locală!”
Până la urmă, puţin îmi pasă dacă cel care se va implica şi va aduce gloria de odinioară la stadion şi pe pista numită Dorinţă se va numi Cornel Penescu, John Doe, Tudor Pendiuc, Bill Gates, Vasile de la Sculărie sau… Batman. Important e ca FC Argeş şi stadionul să renască. Deocamdată, în sufletele zecilor de mii de alb-violeţi sunt doar multe … goluri.

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI