GÂNDEŞTE, DECI EXISTĂ…Din ciclul „Politicienii spun lucruri trăznite”, vi-l prezentăm astăzi pe inegalabilul deputat PSD Filip Georgescu, cel care, de la cea mai înaltă tribună a Parlamentului, a făcut o declaraţie politică legată de (atenţie!)… „Istoria mărţişorului”, de s-au zguduit şi pereţii Casei Albe din Washington.
Filip Georgescu – declaraţie politică legată de istoria mărţişorului;
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi,
„Cine a născocit Mărţişorul şi de ce?”, se întreba, la vremea sa, Tudor Arghezi, marele poet şi om de spirit care a trăit cea mai mare parte a vieţii sale în liniştea patriarhală de pe strada Mărţişor… Fără să i se cunoască prea bine vârsta şi semnificaţia, se pare că Mărţişorul este un obicei pur românesc, deşi, aşa cum atestă unele descoperiri arheologice de dată mai recentă, şi pe vremea dacilor simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau după 1 martie. Străbunii noştri spuneau că Mărţişorul simbolizează funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului adunate într-un şnur bicolor, dar şi puntea de o zi între iarnă şi primăvară, acea zi a Dochiei, bătrâna divinitate agrară, identificată cu zeiţa Diana în Pantheonul roman şi cu Hera şi Artemis în Pantheonul grec… Se crede să firul de Mărţişor ar fi fost tors de Dochia în timp ce urca la munte cu oile. Obiceiul Mărţişorului s-a constituit ca o parte din ritualul de înnoire a timpului, odată cu venirea primăverii, cu moartea şi naşterea simbolică a Babei Dochia… Legat inseparabil de tradiţia Dochiei carpatice, se poate afirma cu certitudine că Mărţişorul este un vechi obicei al nostru, atestat în toate zonele locuite de români şi aromâni, care, în decursul timpului, a fost preluat de unele popoare din lume…
Obiceiul Mărţişorului trăieşte şi astăzi la noi, în parte curat, în parte pervertit. În această zi de 1 martie, fiecare bărbat, liniştit sau copleşit de grijile vieţii cotidiene, lasă deoparte necazurile mari sau mărunte, alungă norii care-i întunecă sufletul, căutând în colţul străzii sau în marile magazine, un gingaş obiect pe care să-l suspende de firul bicolor al Mărţişorului, pentru a-l prinde pe pieptul copilei sau femeii iubite. Gestul firesc, sau poate banal, înmagazinează de fiecare dată în el o mare căldură sufletească. Poate de aceea tradiţia Mărţişorului nu va pieri decât la sfârşitul lumii.
Vă mulţumesc pentru atenţie!
„Mulţi brăduţi cad pradă neghiobiei unor indivizi lacomi de bani”
Intervenţia de la tribuna Parlamentului despre „Istoria mărţişorului” nu constituie singura aberaţie a lui Filip Georgescu, deşi le-a făcut să se tăvălească pe jos de râs până şi pe femeile de serviciu. Vă prezentăm una şi mai tare, plină de duioşie şi închinată, de această dată, „Pomului de Crăciun”. Vă lăsăm să vă delectaţi şi cu această odă închinată pădurii de către deputatul care a devenit milionar în euro, după ce a inventat transferul de terenuri de la Bârla la Vidraru, de la Bârla la Albota şi Ştefăneşti. Ca orice om care şi-a văzut sacii-n căruţă, acum Filip Georgescu nu are altă treabă decât să bată câmpii prin Parlament, invocând tot felul de teme care mai de care mai ilare.
Filip Georgescu – pledoarie pentru regenerarea pădurilor
„În anii copilăriei, mă bucuram nespus ori de câte ori mă aflam în preajma pomului de Crăciun, strămutat din munte la noi în casă şi împodobit de părinţi cu tot felul de daruri pentru noi, cei mici. Şi astăzi retrăiesc asemenea clipe, dar cu bucuriile şi rezervele maturităţii, gândindu-mă că brăduţul care moare încet, încet, lângă calorifer, ar putea să ajungă un arbore falnic şi viguros, cu atâtea şi atâtea binefaceri pentru oameni.
Este adevărat, mulţi brăduţi sunt cultivaţi anume pentru a fi sacrificaţi de Crăciun şi de Anul Nou, dar foarte mulţi cad pradă neghiobiei unor indivizi lacomi de bani. De aceea m-am bucurat aflând că, în perioada premergătoare sărbătorilor, autorităţile au confiscat 12.000 de brazi de la cei care încercau să-i comercializeze ilegal în Bucureşti şi în judeţele Vrancea, Bacău şi Suceava…M-am bucurat, de asemenea, aflând că, în anul 2005, Regia Naţională a Pădurilor a pus la dispoziţia populaţiei 135.000 de brazi, cu 50.000 mai puţini decât anul trecut, alţi 60.000 de brăduţi fiind aduşi pe piaţă de către proprietarii particulari de păduri. În acest din urmă caz n-am mai încercat nicio satisfacţie, gândindu-mă că, în timp ce Romsilva livrează în mare măsură brazi din culturi specializate, create în acest scop, proprietarii de păduri taie fără nicio noimă…Nota de plată a unei asemenea politici prădalnice o plătim noi, cei de azi, ca martori şi victime ale unor fenomene naturale dezastruoase – supraîncălzirea climei, furtuni neobişnuite, iscate din senin, ploi de lungă durată care provoacă inundaţii grave, alunecări de teren şi alte fenomene de-a dreptul improprii vieţii”.
