COPII INFRACTORI Cazurile de delincvenţă juvenilă, în special faptele penale săvârşite de copiii cu vârste mai mici de 14 ani, s-au înmulţit simţitor în ultimii ani în Argeş. La nivelul Argeşului, până la 1 noiembrie erau în evidenţă 76 de astfel de copii. Sărăcia, lipsurile materiale şi lipsa de educaţie sunt principalele motive care duc la astfel de situaţii, susţin angajaţii de la Protecţia Copilului din Argeş. „Fenomenul infracţional a crescut considerabil în ultimii ani! Dacă în 2005-2006 aveam 15-20 de cazuri pe an, acum, în 2011, am ajuns la un număr de patru-cinci ori mai mare! Cele mai frecvente infracţiuni pe care aceştia le comit sunt furturile, determinate de lipsa posibilităţilor materiale ale familiei de a acoperi anumite nevoi ale copiilor. Spre exemplu, din cele 76 de cazuri de delincvenţă juvenilă din acest an, 20 sunt furturi din supermarketuri şi magazine. Am avut cazuri în care un copil a furat un şort, iar un altul, două mingi de fotbal. O fetiţă a ajuns la Poliţie şi apoi în grija noastră pentru că a furat o pereche de pantofi. De regulă, fură produse care le sunt necesare şi pe care nu le pot avea altfel. La Câmpulung, au luat ziare şi ţigări. În cele mai multe cazuri, aceşti copii fură pentru că se simt inferiori colegilor şi prietenilor, le e ruşine că alţii au, iar ei nu. Majoritatea celor „pedepsiţi” pentru furt nu o fac profesionist, sunt naivi şi, tot ce fură, ascund în sân sau în buzunare, fiind descoperiţi imediat”, spune specialistul Protecţiei Copilului, Emilia Bărâcă. Furtul din automobile sau lovirea altor copii pentru a le lua ceva sau doar din inconştienţa de moment, sunt alte fapte care intră sub incidenţa penalului, dar pentru care, la această vârstă, copiii nu pot răspunde. Odată ajunşi însă la Poliţie, mecanismul se pune în mişcare ca pentru orice infracţiune, fiind sesizat Parchetul. În cazul copiilor sub 14 ani, rezoluţia este de neurmărire penală, cu recomandarea de a fi luaţi în evidenţa Protecţiei Copilului unde, după ce trec printr-o comisie specializată, se ia măsura supravegherii speciale. Atât copilul, cât şi părinţii săi, sunt obligaţi să participe la consiliere psihologică, juridică, socială, scopul fiind de a conştientiza faptele. „Marea problemă este însă că, odată ce iese de sub supravegherea noastră, el se reîntoarce în acelaşi mediu unde a săvârşit fapta: în familia care nu i-a dat educaţia şi în anturajul care l-a împins să fure. Cam toată munca noastră se duce astfel de râpă”, mai spune Emilia Bărâcă.
Minorii argeşeni comit infracţiuni pe bandă rulantă
COPII INFRACTORI Cazurile de delincvenţă juvenilă, în special faptele penale săvârşite de copiii cu vârste mai mici de 14 ani, s-au înmulţit simţitor în ultimii ani în Argeş. La nivelul Argeşului, până la 1 noiembrie erau în evidenţă 76 de astfel de copii. Sărăcia, lipsurile materiale şi lipsa de educaţie sunt principalele motive care duc la astfel de situaţii, susţin angajaţii de la Protecţia Copilului din Argeş. „Fenomenul infracţional a crescut considerabil în ultimii ani! Dacă în 2005-2006 aveam 15-20 de cazuri pe an, acum, în 2011, am ajuns la un număr de patru-cinci ori mai mare! Cele mai frecvente infracţiuni pe care aceştia le comit sunt furturile, determinate de lipsa posibilităţilor materiale ale familiei de a acoperi anumite nevoi ale copiilor. Spre exemplu, din cele 76 de cazuri de delincvenţă juvenilă din acest an, 20 sunt furturi din supermarketuri şi magazine. Am avut cazuri în care un copil a furat un şort, iar un altul, două mingi de fotbal. O fetiţă a ajuns la Poliţie şi apoi în grija noastră pentru că a furat o pereche de pantofi. De regulă, fură produse care le sunt necesare şi pe care nu le pot avea altfel. La Câmpulung, au luat ziare şi ţigări. În cele mai multe cazuri, aceşti copii fură pentru că se simt inferiori colegilor şi prietenilor, le e ruşine că alţii au, iar ei nu. Majoritatea celor „pedepsiţi” pentru furt nu o fac profesionist, sunt naivi şi, tot ce fură, ascund în sân sau în buzunare, fiind descoperiţi imediat”, spune specialistul Protecţiei Copilului, Emilia Bărâcă. Furtul din automobile sau lovirea altor copii pentru a le lua ceva sau doar din inconştienţa de moment, sunt alte fapte care intră sub incidenţa penalului, dar pentru care, la această vârstă, copiii nu pot răspunde. Odată ajunşi însă la Poliţie, mecanismul se pune în mişcare ca pentru orice infracţiune, fiind sesizat Parchetul. În cazul copiilor sub 14 ani, rezoluţia este de neurmărire penală, cu recomandarea de a fi luaţi în evidenţa Protecţiei Copilului unde, după ce trec printr-o comisie specializată, se ia măsura supravegherii speciale. Atât copilul, cât şi părinţii săi, sunt obligaţi să participe la consiliere psihologică, juridică, socială, scopul fiind de a conştientiza faptele. „Marea problemă este însă că, odată ce iese de sub supravegherea noastră, el se reîntoarce în acelaşi mediu unde a săvârşit fapta: în familia care nu i-a dat educaţia şi în anturajul care l-a împins să fure. Cam toată munca noastră se duce astfel de râpă”, mai spune Emilia Bărâcă.
