ARTIST CRIMINALIST Teatrul de Comedie din Bucureşti a găzduit expoziţia „Mari actori – esenţe imateriale”, unde publicul a putut să admire portretele realizate în lut ale lui Amza Pellea, Radu Beligan, Toma Caragiu, Gheorghe Dinică şi mulţi alţii. Autorul, argeşeanul Aurelian Bădulescu, este un tip de artist unic în lume. Poliţist de meserie, tânărul de 35 de ani este, de doi ani, unul dintre cei mai buni specialişti ai Institutului de Criminalistică al IGPR. Pasiunea lui Aurel Bădulescu, originar din Deduleşti, de a modela fizionomii a început de copil, modelând plastilina, şi a ajuns azi, dincolo de un talent, o meserie. Talentul lui s-a dezvoltat natural, necontrolat, modelând lutul ca simplu divertisment, până pe la 28 de ani, când îşi uimea prietenii şi cunoştinţele cu performanţele sale. Apoi, după ce şefii săi din Poliţie i-au descoperit darul, s-au gândit să îl folosească la munca de zi cu zi din laboratorul de criminalistică. Aici face, în principal, portrete-robot după descrieri, reconstrucţii faciale după cranii şi reconstrucţii faciale de persoane adulte pornind de la fotografii din copilărie, adică îmbătrânirea facială a copiilor dispăruţi.
El a urmat şi un masterat european în criminalistică, cu tema „Reconstrucţia facială – metodă de identificare a cadavrelor cu identitate necunoscută”, studii care îl ajută în munca de zi cu zi de la Institutul de Criminalistică.
Dar, spre deosebire de alţi criminalişti ori artişti plastici sau oricine altcineva din România şi poate chiar din lume, argeşeanul Aurelian Bădulescu este un artist cu adevărat special, atât pe criterii de tip Guinness Book (rapiditatea cu care face portrete, originalitatea materialului în care realizează portretele-robot şi, mai nou, caricaturile), cât şi pe criterii de expresivitate artistică. Uşurinţa şi rapiditatea uluitoare cu care realizează portretele şi caricaturile-portret în lut îl fac comparabil cu Ştefan Popa Popa’s. Dacă Popa’s schiţează o caricatură în 2 minute, Bădulescu modelează o schiţă de portret în cel mult 10 minute. Mai mult, poate face chipuri umane şi cu ochii legaţi, bazându-se numai pe simţul tactil.
Dragostea sa pentru lut şi portretistică, pentru munca pe care o face, au scos din anonimat orice lucrare şi l-au ridicat la un standard de măiestrie atât de înalt, încât a ajuns, aproape de la sine, pe teritoriul artei. „Tehnic, pot să fac orice se poate modela, dar nu o fac cu bucurie decât atunci când modelez chipul uman. Nu-mi place, de exemplu, să fac basoreliefuri cu case ori peisaje, dar pot să redau bucuria sau tristeţea unui chip care priveşte aceste case ori peisaje. Pot să redau stările sau trăirile oamenilor când privesc sau ascultă ceva, prin felul în care se reflectă toate acestea pe chipul lor. Pot să redau toate lucrurile ce ne înconjoară, dar numai astfel reflectate…”, spune artistul argeşean despre propria operă.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI