Stagiul constituie o perioadă de timp, expres prevăzută de reglementările legale, în scopul adâncirii şi perfecţionării pregătirii profesionale prin muncă a anumitor categorii de absolvenţi, de regulă, ai învăţământului superior.

Astfel, pentru absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (5) din Codul Muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, primele 6 luni după debutul în profesie se consideră perioadă de stagiu.

Fac excepţie acele profesii în care stagiatura este reglementată prin legi speciale. La sfârşitul perioadei de stagiu, angajatorul eliberează obligatoriu o adeverinţă, care este vizată de inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială de competenţă acesta îşi are sediul.

Modalitatea de efectuare a stagiului este reglementată prin lege specială şi anume Legea nr.335/2013. Drepturile şi obligaţiile părţilor cu privire la efectuarea perioadei de stagiu se stabilesc prin contractul de stagiu în condiţiile prezentei legi şi se completează după caz cu prevederile din cuprinsul contractului colectiv de muncă aplicabil şi din regulamentul intern.
El începe concomitent cu încheierea contractului individual de muncă într-o funcţie corespunzătoare profesiei dobândite prin studii universitare de absolventul în cauză.

Stagiul are ca potenţiale surse de finanţare următoarele:
– bugetul propriu al angajatorului;
– fondul social european;
– bugetul asigurărilor pentru şomaj;
– sponsorizări ale persoanelor fizice şi/sau juridice;
– alte surse.

La sfârşitul perioadei de stagiu se susţine un examen/probă de verificare a cunoştinţelor profesionale. Ca urmare a susţinerii cu succes a examenului, contractul individual de muncă se continuă fără alte formalităţi suplimentare sau, în caz contrar, salariatul este concediat pentru necorespundere profesională.

In concluzie, scopul efectuării stagiului este:
– asigurarea tranziţiei absolvenţilor de învăţământ superior de la sistemul de educaţie la piaţa muncii;
– consolidarea competenţelor şi abilităţilor profesionale pentru adaptarea la cerinţele practice şi exigenţele locului de muncă în vederea integrării în muncă;
– dobândirea de experienţă şi vechime în muncă şi după caz , în specialitate.

Comments

comments