O bază de tratament şi un hotel cu 24 de camere – într-un cuvânt, Băile Bughea, cunoscute şi ca staţiune balneoclimaterică, „Complexul Balnear Măgura”, locul căutat de bolnavii cu diferite afecţiuni din întreaga ţară pe vremuri, a rămas acum doar o amintire. Situat la 3 kilometri de Câmpulung, în comuna Bughea de Sus, sub coasta dealului Măgura, complexul folosea apele minerale indicate atât în cura internă cât şi externă, care, combinate cu climatul tonifiant, era favorabil bolnavilor cardiaci, hipertensivi sau pulmonari cronici, anemici sau astenici.

Omer Paşa a mers în vizită la băi

Despre Băile de la Bughea s-a vorbit prima dată în cartea doctorului Ştefan Vasile Episcopescu, intitulată „Apele metalice ale României mari”, tipărită în 1837. „….Apa de pucioasă cu sare de bucate, din judeţul Muscel la Bughea în Humele este un izvor. În dreapta acestuia, peste râu, în sat este altul asemenea (……) apa de fier carbonic cu pucioasă, dar nedăstupat şi am lăsat pe dumnealui domnul logofăt Nicolae Rucăreanu, a cărui moşie este, să-l dăstupe”, scrie, în cartea amintită, unde se dă şi compoziţia chimică a apelor după analiza chimistului Siller.
O altă referire la băile de la Bughea o face istoricul Nicolae Iorga, când publică amintirile lui Nicolae Rucăreanu, scriind că, în 1849, băile din Bughea au fost vizitate de Omer Paşa, comandant turc al armatei care a ocupat Valahia: „…se povesteşte de vizita la Câmpulung, în mai, a lui Omer Paşa, care merge să vadă şi băile de la Bughea…”.

Izvoarele de la Bughea, pierdute de proprietarul petrecăreţ

În 1875, faimoasele izvoare de la Bughea sunt pierdute de Pandele Rucăreanu din cauza datoriilor acumulate, după o viaţă dezordonată şi plină de petreceri. Terenul scos la licitaţie este cumpărat de August Treboniu Laurian (intelectual ardelean). După moartea acestuia, în 1881, băile rămân fiului său Alexandru Laurian, iar din 1888, lui Marius Laurian, fiul acestuia.
Într-un raport oficial al judeţului Muscel, din anul 1888, arăta: „…Două din aceste izvoare erau pe proprietatea d-lui Rucăreanu, de la care au fost cumpărate de nemuritorul August Treboniu Laurian. Acest stabiliment era curat, dar trebuie să recunosc că nu s-a făcut nimic spre a-l ameliora de la moartea bătrânului Laurian. Trebuie să atrag atenţia asupra următoarelor fapte: niciunul din izvoarele de la Bughea nu e analizat definitiv şi ambele stabilimente funcţionează fără medic, ceea ce e absolut contra regulamentului. Staţiunile se deschid la 25 iunie şi durează până la 25 septembrie şi va trebui, domnule Ministru, că dacă ambele stabilimente nu se pun de acord spre a avea un medic, să li se retragă scăderea la drumurile de fier şi la rigoare, să fie chiar închise. Stabilimentul Laurian are 24 camere cu câte 2 paturi, două cu câte un pat şi 15 cabine pentru băi. În anul 1887 s-au dat 1.796 băi, iar în 1888 până la 8 august data vizitării mele, se dăduseră 1.594 băi. Am găsit în stabiliment 10 persoane şi fusese în localitate 139 persoane. Proprietarul ţine registrul în bună stare, dar nefiind un medic, am găsit diagnozele următoare: nervi, secrete, aer, catar, slăbiciune etc. Se dau aproape 50 de băi zilnic. Maşina de încălzire a apei cam lasă mult de dorit şi apele de la băi nu au o scurgere regulată. Curtea ar putea fi întreţinută şi mai curat şi dacă e ceva bine făcut, sunt numai anunţurile direcţiunii. Ar fi de dorit ca această staţiune balneară, care este una dintre cele mai cunoscute, prin situaţia sa apropiată de Câmpulung şi numele ilustru şi venerat de care e legată să fie exploatată într-un mod mai serios şi sistematic, ceea ce ar fi util şi proprietarului, şi pacienţilor…”.

Deteriorate, băile îşi aşteaptă acum un nou cumpărător: 1 milion de euro

Regimul comunist a adus băile, în 1948, în proprietatea Primăriei din Câmpulung, iar în 1953 se organizează o bază modernă de tratament, cu instalaţii noi pentru captat şi încălzit apa, cu 20 cabine dotate cu căzi de faianţă în locul celor din lemn.
În anul 1987, complexul balnear a fost preluat de O.J.T. Argeş, filiala Câmpulung, iar în 1994 de societatea „Muscelul” S.A., care în 2003 obţine licenţa de exploatare a apelor şi concesionarea lor pe o perioadă de 20 de ani, în urma licitaţiei câştigate la Ministerul Muncii. Complexului i s-au făcut numeroase amenajări, s-au adus îmbunătăţiri la condiţiile şi posibilităţile de tratament şi de cazare în hotel: 86 de locuri în camere cu 2-3 paturi, cu baie şi grup sanitar fiecare, restaurant, bar de zi şi terasă. Toate aceste investiţii sunt însă depăşite, la momentul actual.
Baza hidrominerală a staţiunii ar putea fi mărită prin noi foraje de exploatare, ţinând seama că în staţiune sunt încă izvoare ce ies din dealul Măgura şi din şesul aluvionar al râului Bughea, dar lipsa fondurilor pentru modernizare a proprietarilor ţine băile închise. În prezent, acestea sunt deteriorate şi îşi aşteaptă cumpărători, fiind scoase la vânzare cu suma de 1 milion de euro, negociabil.

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI