Deşi încă nu a început oficial, campania pentru europarlamentare şi-a luat avânt. Toate partidele, de la stânga la dreapta, nu contenesc să îşi laude candidaţii şi ce ştiu ei să facă pentru ţară prin Europa. Miza cea mare este obţinerea a cât mai multe voturi, ceea ce înseamnă şi propulsarea în Parlamentul European a cât mai mulţi candidaţi de pe lista proprie. Însă nu vă închipuiţi că doar dragul de ţară şi dorinţa de a schimba lumea sunt principalele motivaţii ce îi „mână în luptă“ pe politicienii dornici de a deveni europarlamentari. Miza cea mare este reprezentată, dincolo de statutul respectiv, şi de beneficiile materiale, pentru ei şi cei apropiaţi, ce vin odată cu funcţia!
Astfel, sumele despre care se discută la acest nivel sunt destul de mari, de ordinul zecilor de mii de euro lunar. Până în 2009, fiecare europarlamentar era plătit din bugetul naţional, dar, pentru că existau diferenţe foarte mari în funcţie de ţară, s-a decis egalizarea salariilor, plătite din bugetul UE, care, în 2014 va fi de 1.756 milioane de euro. Acesta se constituie însă din contribuţia fiecărei ţări, România având de plată anual 1,4 milioane de euro. Deci, de la fiecare contribuabil în parte!

Pe lângă salariu, un europarlamentar mai primeşte „indemnizaţie pentru cheltuieli generale“, „indemnizaţie de călătorie“ şi „indemnizaţie de şedere“.

Cei mai mulţi bani, 35% din bugetul Parlamentului European, se duc pe cheltuieli cu personalul, PE numărând peste 6.000 de angajaţi. În 2011, venitul brut al unui europarlamentar ajungea la 7.956,87 euro, netul fiind, după ce se reţin impozitul comunitar şi contribuţia la asigurarea de accident, de 6.200 de euro. Potrivit site-ului PE, europarlamentarii mai beneficiază de o „indemnizaţie pentru cheltuieli generale”, care ajungea, în 2011, la suma de 4.299 de euro pe lună, care acoperă „costurile de administrare a birourilor deputaţilor, factura telefonică şi taxele poştale, achiziţionarea, utilizarea şi întreţinerea echipamentului informatic şi telematic“. Cheltuielile presupuse de deplasările între cele două sedii ale Parlamentului European, în Bruxelles, respectiv Strasbourg, sunt plătite şi ele separat.
Europarlamentarii mai primesc şi o indemnizaţie de călătorie, în cazul în care vizitează un alt stat cu excepţia ţării de origine, indemnizaţie care ajunge la 4.299 de euro pe lună. Mai mult, pentru călătorii pe distanţe mai scurte de 800 de kilometri nu e necesar niciun document justificativ, ceea ce încurajează, desigur, abuzurile.
În plus, parlamentarii europeni mai primesc şi o „indemnizaţie de şedere”, din care plătesc facturile de hotel, mesele şi toate celelalte cheltuieli implicate pentru zilele în care Parlamentul desfăşoară activităţi oficiale, care ajunge la suma de 304 euro pentru fiecare zi. Singura condiţie pentru a primi banii este ca respectivul să „semneze condica“, oricând între orele 7.00 şi 11.00, în zilele lucrătoare, ca să dovedească că a fost în clădirea Parlamentului.
Pentru că munca e grea la PE, fiecare deputat are la dispoziţie alţi 21.209 euro, din care poate îşi poate plăti asistenţii personali. De regulă printre ei se regăsesc, şi nu mai în cazul românilor, soţii, fraţi, surori, prieteni sau chiar amante, după cum a dezvăluit, în numeroase rânduri, presa europeană.
După încheierea mandatului, europarlamentarii au dreptul şi la „indemnizaţie tranzitorie”, între şase luni şi doi ani, până îşi găsesc altceva de făcut, dar şi la pensie, chiar dacă nu au contribuit la niciun fel de fond.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI