Criza economică, degradarea morală a societăţii, miile de exemple negative şi bombardamentele informaţionale la care sunt supuşi copiii din ziua de azi au ajuns să aibă efecte negative asupra copiilor cu vârste din ce în ce mai fragede. Cazurile de delincvenţă juvenilă, în special faptele penale comise de copii cu vârste mai mici de 14 ani, care nu răspund însă penal, s-au înmulţit simţitor în ultimii ani, spre îngrijorarea specialiştilor Protecţiei Copilului. „Fenomenul a luat o amploare deosebită în ultima perioadă. Ca să vă faceţi o idee, dacă în 2005-2006, când s-a înfiinţat biroul nostru, aveam maximum 15 cazuri pe an, în 2010 am înregistrat 55 de cazuri, iar în 2013, numai până la 1 octombrie, ne-am confruntat deja cu 98 de astfel de situaţii, însemnând tot atâţia copii, mai mici de 14 ani, cu acuzaţii penale. Deci în nici 8 ani, creşterea este de aproape 7 ori!”, spune Emilia Bărâcă, inspector la Protecţia Copilului.
Sărăcia, lipsurile materiale şi lipsa de educaţie sunt principalele motive care duc la astfel de situaţii. Însă, mai nou, în unele cazuri, ei ajung să comită astfel de fapte la îndemnul părinţilor şi al familiei, şi, mai mult, sub supravegherea lor! „Din cele 98 de cazuri, 81 sunt de furt. De regulă, furturi minore, determinate de lipsa posibilităţilor materiale ale familiei de a  acoperi anumite nevoi ale copiilor. Spre exemplu, fură din supermarketuri dulciuri, farduri, stickuri… Lucruri mărunte dar care pentru ei sunt utile şi nu şi le pot procura altfel.  Nu prea am mai întâlnit, cum era odată, cazuri în care au intrat în curtea vecinului şi au luat un pumn de cireşe sau vreun lighean, din naivitate! De cele mai multe ori o fac pentru că le trebuie lucrul respectiv, un şort sau un fard, pentru că lipsa lor îi face să se simtă inferiori colegilor şi prietenilor! Însă, o altă parte dintre ei, cum sunt cei ce sparg maşini în diverse parcări, pe lângă blocuri sau la magazinele mari, şi fură casetofoane sau alte lucruri mai de valoare, pe care le pot transforma în bani, o fac învăţaţi de familie. Sau când intră în curtea cuiva şi fură o drujbă sau alt utilaj. Mare parte dintre ei sunt chiar „recidivişti”, sunt prinşi de mai multe ori!”, spune specialistul.     
Potrivit acestuia, în afară de furt, există şi cazuri când copii sub 14 ani au ajuns să aibă dosar penal pentru loviri, violenţe sau bătăi la şcoală, dar şi pentru că au distrus un bun al vecinului, o oglindă la maşină sau o sârmă de rufe, iar acesta a ţinut morţiş să cheme Poliţia. „Poliţia cercetează cazul în urma plângerii, iar apoi, dacă e caz penal, e obligată să sesizeze Parchetul şi pe noi, DGASPC. Astfel, răutatea omenească şi răzbunarea sunt alte motive care au dus la creşterea explozivă a numărului de copii din evidenţe. De cele mai multe ori, cei prinşi la furat sunt reclamaţi la Poliţie de vânzătorii care îi văd pe camerele de supraveghere sau care îi prind în fapt. Chiar dacă au în faţă doar un copil, mila şi cearta nu mai sunt luate în calcul, ci se trece direct la plângeri oficiale. În cazul copiilor sub 14 însă, rezoluţia este de neurmărire penală, cu recomandarea de a fi luat în evidenţa noastră. După ce trece prin comisia specializată, se ia măsura supravegherii speciale, timp de trei luni.  Atât copilul, cât şi părinţii săi sunt obligaţi să  participe la consiliere psihologică, juridică, socială, scopul fiind de a conştientiza faptele. De cele mai multe ori copiii rămân în familie, iar doar dacă aceasta nu îşi dă acordul pentru intrarea în program, se intervine cu decizie judecătorească şi se trimite copilul în plasament”.
Potrivit statisticii, „recordul” de vârstă pentru o faptă penală, respectiv furt, a fost anul acesta de 9 ani, iar 80% dintre copiii penali sunt de etnie romă. Cea mai mare parte sunt băieţi, dar şi fetele au mai fost prinse la furat.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI