ORIGINI Deşi, aparent, e o comună ca oricare alta din judeţ, Hârtieştiul are o istorie deosebită, veche de 575 de ani, care o evidenţiază printre cele 102 localităţi argeşene. La 1475, domnitorul Laiotă Basarab întărea dreptul de proprietate Mânăstirii Cutlumuz, de la muntele Athos, peste mai multe sate şi un munte, printre care se află şi Hârtieştiul. Situată la doar 28 de kilometri de Câmpulung, comuna Hârtieşti are o încărcătură istorică la fel de mare ca şi fosta capitală domnească a Țării Româneşti sau ca şi Piteştiul.
Deşi este puţin cunoscut, Hârtieştiul este o aşezare la fel de veche ca şi cele două oraşe. Acest lucru este certificat de primele atestări documentare semnate de doi domnitori români ai vremii, Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân şi tatăl lui Vlad Țepeş, şi Laiotă Basarab cel Bătrân. Cele două hrisoave istorice, în care sunt menţionate zona şi chiar localităţi ce compun astăzi comuna Hârtieşti, relevă faptul că bogăţiile locului au fost proprietatea unor boieri şi apoi a unei mănăstiri de pe Muntele Athos.
Lucieni, unul dintre cele patru sate ce compun acum comuna Hârtieşti, are o vechime de peste cinci secole şi jumătate, fiind o veche aşezare musceleană, cel dintâi sat al comunei Hârtieşti ce apare într-un document păstrat până în zilele noastre. Prima relatare despre această aşezare se întâlneşte într-un hrisov din 10 august 1437, act emis de domnitorul muntean Vlad Dracul, la numai un an după urcarea acestuia pe tronul Tării Româneşti. Prin respectivul hrisov, care avea valoarea unui act de proprietate, Vlad întărea dreptul de stăpânire asupra pământului de aici mai multor boieri ai locului.
Hârtieştiul, atestat documentar odată cu oraşul Craiova
Numele de Hârtieşti apare şi el într-o primă atestare documentară a satului numit chiar aşa, Hârtieşti, reşedinţa comunei, într-un alt hrisov domnesc datat din anul 1475, din vremea domnitorului Laiotă Basarab, care, în acelaşi an, menţiona pentru prima dată şi oraşul Craiova într-un astfel de act.
În acel an, domnul muntean întărea dreptul de proprietate Mânăstirii Cutlumuz, de la muntele Athos, peste mai multe sate şi un munte, printre care se află şi satul Hârtieşti de pe Argeşel. Mânăstirea Cutlumus, cunoscută după numele ei grecesc drept Koutloumousiou, există şi astăzi şi este una dintre principalele mănăstiri ortodoxe ce dăinuie pe Sfântul Munte Athos. Este a şasea în ordine ierarhică între cele douăzeci de mănăstiri athonite, după Marea Lavra, Vatoped, Iviron, Hilandar şi Dionisiu. Este aşezată într-o vale, la doar zece minute distanţă de Careia, capitala Muntelui Athos.
Mânăstirea Cutlumusiu este strâns legată de istoria poporului român, fiind zidită cu ajutorul voievozilor din Țara Românească Nicolae Alexandru şi Vlaicu Vladislav. Construcţia ei a început în anul 1169 şi primele ajutoare din Țările Române se pare că au venit aici în vremea lui Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364). Mânăstirea a fost nu odată distrusă şi sărăcită de atacurile necredincioşilor. De regulă, monahii luau drumul pribegiei şi căutau în Ţările Române fonduri pentru renovarea mânăstirii şi a micului port din apropiere. Aşa au ajuns între ctitorii Cutlumusului şi alţi domnitori, printre care Mircea cel Bătrân şi Laiotă Basarab, cel din urmă fiind şi care oferea ofrandă mânăstirii satul Hârtieşti.
Celelalte sate care intră în componenţa comunei Hârtieşti, respectiv Lespezi şi Deal, au fost constituite ca mici unităţi administrative în anul 1968, odată cu reforma administrativ –teritorială.
