EXCLUSIVITATE Nu doar o ţară întreagă l-a condamnat pentru ferocitatea sa pe fostul torţionar din Băiculeşti, colonelul de Securitate Gheorghe Enoiu, ci şi familia sa. Fratele acestuia, Valentin Enoiu, ne-a declarat, în exclusivitate, că el nu a vorbit cu fostul torţionar de mai bine de 30 de ani, mai ales că Gheorghe l-a turnat şi pe el la Poliţie.

Luna viitoare, Valentin Enoiu, singurul dintre fraţii rămaşi în viaţă ai temutului torţionar din Băiculeşti, colonelul de Securitate Gheorghe Enoiu, supranumit şi „măcelarul de la Interne”, va împlini onorabila vârstă de 80 de ani. Zilele trecute am stat de vorbă, la Băiculeşti, cu fratele torţionarului decedat anul trecut, iar din discuţie a reieşit că Gheorghe Enoiu a avut un comportament de tiran nu doar cu cei aflaţi în închisorile comuniste, pe care îi bătea cu bestialitate, ci şi cu propria familie, motiv pentru care Valentin nici măcar nu a vrut să meargă la înmormântarea fostului securist.
Valentin este cel mai mic dintre cei patru fraţi, trei băieţi şi o fată, ai familiei Enoiu. După ce şi-a încheiat studiile, Valentin Enoiu s-a angajat la Fabrica de Marmeladă Băiculeşti, lucrând din anul 1963 şi până în 1993, când s-a pensionat. A plecat de la magaziner şi a urcat apoi, ierarhic, în funcţiile de şef depozit, merceolog şi şef serviciu aprovizionare. „Deşi fratele meu Gheorghe a fost cine a fost, niciodată nu m-a ajutat cu nimic în viaţă, de fapt el nu a ajutat pe nimeni din familie. Eu nu am mai vorbit cu el de peste 30 de ani, deşi, după 1990, când s-a pensionat, s-a mutat în Băiculeşti. Nici la înmormântarea lui nu am fost, aşa cum nici el nu a venit la înmormântarea celuilalt frate al nostru, stabilit în Bucureşti. El nu s-a înţeles cu nimeni”, povesteşte, cu greu Valentin Enoiu, care vara aceasta a suferit o semipareză ce a lăsat urme vizibile pe faţa sa.

Torţionarul Gheorghe Enoiu şi-a turnat chiar şi fratele la Poliţie

Deşi s-a bucurat de privilegii pe tot timpul vieţii, atât în perioada comunistă, când a ocupat funcţia de şef al Direcţiei de Anchete Penale a Securităţii, cât şi după 1990, când a beneficiat de o pensie de peste 24 de milioane pe lună, torţionarul Gheorghe Enoiu nu a dorit să împartă cu fraţii săi nici măcar bruma de avere lăsată de părinţi. Era anul 1983, când, după moartea părinţilor, cei trei băieţi ai familiei Enoiu au decis să-şi împartă averea lăsată de cei care le-au dat viaţă. Chiar dacă nu era mare lucru, torţionarul Gheorghe Enoiu nu a vrut să împartă nimic, punând stăpânire pe casa părintească din Băiculeşti, fânarul, magazia, curtea şi terenul aferent. Când ceilalţi şi-au cerut dreptul, Gheorghe Enoiu a vrut să-şi bată fraţii, care, până la urmă, l-au dat în judecată. În urma succesiunii, Gheorghe Enoiu a rămas în casa părintească, Valentin a primit o parte din teren, iar celuilalt frate i-au revenit fânarul şi magazia din curtea părinţilor, proprietate pe care a fost nevoit să şi-o delimiteze cu un gard, din cauza răutăţii fratelui mai mare, Gheorghe. În ceea ce o priveşte pe sora lor, aceasta nu a intrat în disensiunile partajului, întrucât murise mai de mult.
Chiar dacă modul de împărţire a averii a fost stabilit de instanţă, asta nu l-a împiedicat pe torţionarul Gheorghe Enoiu să-şi mai arate încă o dată caracterul de bestie cu faţă umană chiar şi faţă de fraţii săi. Supărat că nu-i rămâne lui toată averea, Gheorghe s-a răzbunat pe Valentin, pe care l-a reclamat că, atunci când acesta s-a pensionat de la fosta fabrică de marmeladă din Băiculeşti, atât el cât şi soţia, ar fi furat mai multe bunuri de valoare. În urma reclamaţiei fostului torţionar, fratele său, Valentin, s-a trezit cu poliţia la poartă, care i-a răscolit toată casa ca să găsească bunurile furate de care făcea vorbire Gheorghe Enoiu. „Fratele meu s-a mutat la Băiculeşti, după Revoluţie, atunci când s-a pensionat ca ofiţer de Securitate. Până atunci a locuit într-un apartament în Bucureşti, pe care îl are şi acum şi în care stă băiatul său. A venit aici, la ţară, când a simţit el că se află în pericol şi s-a gândit că ar atrage atenţia dacă va mai continua să locuiască în Capitală”, povesteşte Valentin Enoiu.

„Eu ştiu foarte bine ce a făcut el, iar pentru asta am preferat să mă ţin departe, fiind şi un motiv în plus ca numele meu să nu fie legat de al lui”

După moartea fratelui său mai mare, Gheorghe Enoiu, Valentin se simte oarecum liniştit. Ca mulţi români, a aflat şi el despre faptele de o cruzime inimaginabilă la care fostul torţionar i-a supus pe toţi deţinuţii politici arestaţi în perioada comunistă. „Eu ştiu foarte bine ce a făcut el, iar pentru asta am preferat să mă ţin departe, fiind şi un motiv în plus ca numele meu să nu fie legat de al lui. Sincer nu îmi vine să cred cum fratele meu a fost în stare să facă atâta rău. Faptele lui nu sunt cele ale unui om normal. Din acest motiv nu vreau nici măcar să fiu îngropat lângă el…”, a completat Valentin Enoiu, un om ce îşi vede de treaba lui şi care trăieşte dintr-o pensie de 1.000 lei.

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI