CURAJ DE FEMEIE La doar 22 de ani, piteşteanca Ana Maria Giban a început să cunoască lumea prin parbrizul unui camion de mare tonaj. Are peste o jumătate de milion de kilometri străbătuţi la volanul TIR-ului, distanţă care înseamnă înconjurul Pământului, pe la Ecuator, de 12 ori. Ana Maria are 26 de ani şi conduce…un TIR, numărându-se printre puţinele femei din România, 10 la număr, conform celor mai recente statistici, care au îndrăznit să intre într-o lume rezervată în exclusivitate bărbaţilor. E şofer de la 18 ani şi nu se vede sub nicio formă făcând altceva. A străbătut Europa de la un capăt la altul şi a parcurs aproape 500.000 de kilometri la volanul celor mai mari camioane care rulează pe drumurile continentului.
A lucrat pentru mari companii din Spania, dar şi pentru firme din Argeş. Preferă însă ofertele în afara ţării, unde se câştigă mult mai mult, între 2.500 şi 3.500 de euro pe lună. Secretul şoferiţei de TIR, la o vârstă la care multor bărbaţi le este încă frică să se apropie de volan, este unul simplu: are şoferia în sânge, iar, pentru ea, maşina este ca aerul. De când şi-a văzut permisul în buzunar, aproape că a uitat cum e să meargă pe jos, totul fiind un vis devenit realitate. Să conducă un mastodont de câteva zeci de tone, este ca şi cum s-ar juca cu maşinuţele. Acele maşinuţe care i-au bucurat copilăria şi pe care le păstrează şi acum.
Conduce de la 9 ani
Prima oară când Ana Maria a pus mâna pe volan avea numai 9 ani, conducând pe drumuri de ţară maşina rudelor sale la care şi petrecea vacanţa. „Maşinile mi-au plăcut de când mă ştiu. La mine, păpuşile existau doar ca să nu zică nimeni că nu am! Sunt intacte şi acum! Maşinuţele erau principala atracţie. Le am încă pe toate, le-am păstrat frumos. Şi am mai adăugat la colecţie, în timp. Cea mai fericită eram vara, când ajungeam la Popeşti Palanga, la moşii mei.
De la moşu’ am învăţat să conduc, el mi-a explicat tot şi mă punea să trec la volan. După ce am învăţat să conduc Dacia, m-a urcat şi pe tractor. Şi mecanică, tot de la el am învăţat, mi-am băgat nasul prin toate utilajele agricole din curte!
Permisul pentru categoria B mi l-am luat imediat după ce am împlinit 18 ani, dar nu din prima. Fiindcă m-am considerat o şmecheră care ştia tot, de la semnele de circulaţie, la cum să conduc, m-am dus la examen fără să citesc un rând din Decret! Normal că am picat. Dar C-ul şi E-ul le-am luat din prima!”, ne-a povestit Ana Maria Giban într-o discuţie despre „începuturile” ei de şofer.
Şofer de TIR a fost una dintre principalele sale opţiuni, la nici trei luni după ce şi-a luat permisul de profesionist. Mai întâi a obţinut un post de şofer pe o maşină de distribuţie, apoi, în 2007, a plecat în Spania, în ideea de a-şi găsi ceva de lucru mai bine plătit, de preferat tot ca şofer. „Din cei 8 ani de când am permis, doar 5 luni am lucrat altceva decât şofer. La noi, lumea s-a mai uitat ciudat când am spus că vreau să conduc un TIR sau un camion, dar în Spania niciodată nimeni nu mi-a zis absolut nimic. Acolo, proba de lucru contează, nu faptul că eşti femeie! Dacă eşti bun, nu are nimeni nimic cu tine. În Argeş mai sunt încă două femei şoferiţe de TIR”, spune Ana Maria.
În Spania, timp de trei ani a condus camioane de 3,5 tone cu care făcea curse în toată Europa, transportând tot felul de marfă, de la aparatură medicală, ce trebuia plimbată pentru prezentare între diverse clinici, până la aparatele de produs cărţile de identitate, un transport special pentru Poliţia spaniolă. S-a reîntors în România în 2010, deşi aici această meserie este mult mai prost plătită decât afară, doar pentru că a i s-a oferit din partea unei firme posibilitatea împlinirii unui vis mai vechi: să conducă TIR-urile adevărate, cele care ajung la 15 tone şi au 16 metri lungime.
3.100 de kilometri, cel mai lung traseu
În cei aproape patru ani de când face curse internaţionale, Ana Maria a parcurs peste 500.000 de kilometri la volanul camioanelor de mare tonaj şi a făcut trasee chiar şi de 3.100 de kilometri. „Cel mai lung traseu a fost de la Madrid la Stocholm, în Suedia, 3.100 de kilometri. Duceam motoare pentru eoliene, grele de 17 tone unul, pe care trebuia să le asigurăm cu lanţuri! Dar şi de aici, din ţară, am făcut drumuri lungi, de 2.000-2.500 de kilometri. Din România până în Danemarca, Franţa, Anglia, nu mai ştiu pe unde… De regulă, cu piese de la Dacia. Cred că singurele ţări europene unde nu am fost sunt Turcia şi Grecia. La început, nu aveam absolut niciun fel de ajutor, nici GPS, nici nimic…Doar hărţi clasice! În ultimele două luni, am făcut cam 25.000 de kilometri. Dacă e să fac un calcul, cred că am 150.000 de kilometri pe an, ori trei ani şi ceva…Mă apropii de 500.000, doar conducând camionul!”.
Deşi drumurile sunt lungi şi obositoare, Anei Maria nu îi place să meargă însoţită şi de foarte puţine ori a acceptat să aibă dublură la drum, chiar dacă se înţelege foarte bine cu mulţi dintre colegii săi bărbaţi. „Există oameni şi oameni, şi, din fericire, am darul de a-i mirosi pe cei care nu ştiu să se poarte. Dacă merită, stau de vorbă cu un om; dacă nu, nu!”.
La drum, nu îi lipseşte însă muzica, dată tare, iar în sutele de ore de condus se gândeşte şi se răzgândeşte şi întoarce pe toate feţele câte o idee. Cât priveşte experienţele mai puţin plăcute, nu are de ce să se plângă. „Eu sunt destul de norocoasă, nu am avut niciun eveniment major, nu prea am avut de-a face cu Poliţia, iar singurele probleme la volan au fost…radarele! Sunt cam vitezomană din fire şi s-a întâmplat să mai dau în ele. Tirurile sunt limitate la 90, şi pentru mine e o mare problemă: mă enervează teribil când mă depăşeşte cine ştie ce Dacie veche. Ultimul camion îl aranjasem să ajungă la vreo 95 de kilometri la oră, la limită, cât să nu iau amendă”, râde Ana Maria.
Vrea să sară cu paraşuta şi să adopte un copil
Despre timpul liber? „Mie, în timpul liber, îmi place să…conduc! Dacă nu am maşină, e ca şi cum nu aş avea aer. Maşina pe care o am acum, un Ford Mondeo, am cumpărat-o la 135.000 de kilometri şi, în doi ani, am ajuns la 210.000. Deci am 75.000 de kilometri doar prin oraş şi împrejurimi. Am 8 ani de când nu am mai mers pe jos prin Piteşti! În urmă cu câteva zile, un prieten a venit în vizită de la Iaşi şi i-am arătat oraşul la pas. A fost foarte ciudat pentru mine să nu fiu la volan!”.
Un alt hobby pentru Ana sunt motocicletele. Surprinzător, a dat de 3 ori până acum examenul pentru A şi…nu l-a luat! Crede că e un semn, că poate chiar nu ar trebui să se urce pe motocicletă, fiindcă sunt cu mult mai periculoase decât camioanele. Va susţine însă în curând examenul pentru categoria D, transport persoane, pentru a avea dreptul să conducă şi autocare şi, dacă îl ia, e decisă să renunţe la A. În rest, şi-ar dori să poată să sară cu paraşuta şi, dacă nu va ajunge să se căsătorească, lucru pe care nu se vede făcându-l, ar vrea să adopte un copil, chiar şi singură!
