Un document făcut public de CNSAS dezvăluie că uzina ARO putea fi salvată. Uzina ARO din Câmpulung, o perlă a industriei auto româneşti, a fost vândută în anul 2003 de statul român unei firme de apartament din Miami, Cross Lander, pentru suma de 150.000 de dolari.

La nici un an de la vânzare, o comisie senatorială de anchetă a privatizării societăţii ARO Câmpulung a ajuns la concluzia că achiziţia uzinei de către firma americană Cross Lander Inc s-a făcut în defavoarea statului român. Conform raportului parlamentarilor, „patrimoniul ARO S.A., de peste 50 de milioane USD, s-a vândut cu un preţ total de doar 150.230 USD”, iar firma Cross Lander, „abuzând şi de ambiguitatea contractului”, a vândut, ulterior, la rândul său, numai fabrica de scule şi matriţe a ARO pentru suma de 2,7 milioane de dolari. La vremea respectivă, autorităţile române au încercat să-şi paseze de la una la alta falimentul ARO, cea mai vehiculată scuză fiind aceea că, după 1989, niciun investitor strategic din industria auto mondială nu a dorit să investească la Câmpulung. De curând însă, CNSAS a făcut publice nişte note informative din care reiese că americanii de la ACC erau interesaţi încă din 1988 să cumpere de la ARO peste 30.000 de autoturisme pe an, ba chiar să investească într-o linie de producţie pentru mărirea capacităţii. De ce nu s-a acceptat această ofertă, care fusese făcută cu doar un an înainte să pice regimul lui Nicolae Ceauşescu, este lesne de înţeles: jaful de la ARO nu ar mai fi putut avea loc într-un parteneriat serios.  

„Firma americană doreşte să achiziţioneze 6.000 de autoturisme în 1988, 10.000 în 1989, iar până în anul 1997 să se ajungă la 30.000 de autoturisme…“

Aşa cum spuneam, bomba care face lumină în falimentul uzinei ARO şi care demonstrează că fabrica musceleană putea fi salvată, dacă se şi voia, a fost descoperită de CNSAS într-un document pe care Ministerul Afacerilor Externe l-a cerut desecretizat despre calitatea unui anume Sion Mihai Bujor, însărcinat cu afaceri ad-interim la Bangkok, Thailanda. În notele informative puse la dispoziţia MAE de către CNSAS se arată, atât de ofiţerul de Securitate care îl supraveghea pe Sion Mihai Bujor, cât şi de acesta din urmă, că firma American Compliance Corporation (ACC) era interesată să cumpere toată producţia de autoturisme 4X4 de la Câmpulung.
Iată mai întâi raportul întocmit de ofiţerul de Securitate despre întâlnirea lui Sion cu reprezentantul firmei americane. „Conform notei informative existente la dosar, în ziua de 17.10.1987, cu prilejul deschiderii Târgului Internaţional Bucureşti, (Sion – n.red.) s-a întâlnit cu prietenul său T.C., cetăţean român cu domiciliul în SUA, pe care-l cunoştea de circa 10 ani, în prezent vicepreşedinte al firmei American Compliance Corporation. T.C. a precizat că firma americană doreşte să încheie un contract cu partea română, în vederea achiziţionării unui număr de 6.000 de autoturisme ARO, dar s-a arătat nemulţumit că partea română nu poate livra un număr mai mare de autoturisme şi că nici nu a acceptat ca firma americană să construiască o linie de montaj în vederea măririi capacităţii de producţie. T.C. a arătat că firma americană a realizat un film pentru reclamă în care prezintă în mod favorabil realităţile din ţara noastră şi în mod deosebit realizările din construcţia de autoturisme. Firma americană doreşte să achiziţioneze 6.000 de autoturisme în 1988, 10.000 în 1989, iar până în anul 1997, să se ajungă la 30.000 de autoturisme…“

„România – Secretul cel mai bine păzit al Europei“, un film de promovare în cadrul programului de reclamă al automobilului ARO pe piaţa americană

Iată şi ce a scris Sion Mihai Bujor despre întâlnirea cu reprezentantul firmei americane interesat să cumpere maşini de la ARO. „Vă informez că l-am cunoscut pe numitul T.C. în anul 1978, fiind în relaţii amicale până la plecarea sa din ţară. De la plecarea sa şi până la deschiderea târgului nu l-am mai văzut şi nu am mai auzit nimic de persoana dânsului. Ne-am revăzut în ziua de 16 octombrie 1987, la Pavilionul american. Pe perioada Târgului ne-am văzut de câteva ori la Pavilionul american, prilej cu care am purtat discuţii referitoare la activitatea sa în România. Mi-a relatat că se află în tratative cu întreprinderea ARO pentru cumpărarea în 1988 a unui număr de 6.000 de autoturisme de către firma American Compliance Corporation, al cărui vicepreşedinte este. Firma ACC a dorit să cumpere, încă din 1988, un număr de 30.000 de bucăţi de autoturisme ARO, dar uzina nu-i poate oferi decât 6.000 de bucăţi, pentru 1988 neavând o capacitate de export mai mare. De aceea firma ACC şi-a propus treptat creşterea importului, ajungând în 1997 la 30.000 de bucăţi. De asemenea firma ACC ar dori să modernizeze secţia de vopsitorie a fabricii ARO, nemulţumiţi fiind de calitatea vopselei. În cadrul Târgului a fost prezentat filmul „România – Secretul cel mai bine păzit al Europei“, film de promovare în cadrul programului de reclamă al automobilului ARO pe piaţa americană…“, a scris Sion Mihai Bujor, cel care în 2009 a ajuns ambasadorul României în Thailanda, acesta fiind şi motivul pentru care MAE a cerut date despre el de la CNSAS.

 

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI