Hrisovul lui Ştefan cel Mare, datat 17 ianuarie 1495, prin care acesta „întăreşte” dreptul de proprietate unei familii asupra unor pământuri în Vaslui, satul Poliţeni, este cel mai vechi document pe care îl are în custodie Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale. Documentul a fost descoperit, la aproape 500 de ani de la emitere, în arhiva Tribunalului Muscel, unde a ajuns, cel mai probabil, ca probă într-un dosar. Hrisovul este scris în limba slavonă, limba cancelariilor domneşti în acea vreme, pe pergament, şi are atârnată încă, pe un şnur de mătase, pecetea domnească din ceară roşie în care este imprimat sigiliul domnitorului. Faptul că nu este rupt sau distrus este o dovadă că el nu a fost „spart”, deci nu a fost niciodată contestat, şi, prin urmare, a fost valabil şi recunoscut de domnitorii ce i-au succedat lui Ştefan cel Mare la conducerea Moldovei. „Documentul face parte din colecţia de hrisoave originale, din secolele  XV-XVIII, de o valoare inestimabilă. Faptul că el a ajuns în zona Munteniei, deşi se referă la un sat din Vaslui, este o dovadă a schimburilor de documente între cele două Ţări Româneşti. Este un act de proprietate, iar o întărire de acest fel însemna că acele pământuri aparţin persoanelor în cauză şi nimeni nu mai avea dreptul să le ia. În acele vremuri, dreptul putea fi ridicat doar de domnul ţării, în caz de acte de hiclenie, adică de complot împotriva domnitorului sau conducerii ţării. Prin decizia acestuia, pecetea şi sigiliul erau sparte în Sfatul Boieresc, iar actul îşi pierdea, astfel, valabilitatea. Nu e cazul acestui hrisov, care are totul intact. El a fost descoperit într-un fond de arhivă preluat de la Tribunalul Muscel, de un arhivar acum pensionat, Mircea Gâlcă. Este foarte probabil ca actul să fi fost probă într-un dosar ca act de proprietate”, ne-a declarat dr. Dan Pintilie, directorul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale. Documentul în sine legalizează practic o vânzare de proprietate între membrii unei familii şi stabileşte ce parte, în ce zonă, revine fiecăruia, menţionând şi preţul, de 55 de zloţi tătăreşti. Tranzacţia a fost făcută în faţa boierilor Moldovei, care au fost martori şi giranţi la acest schimb de proprietate.
Iată cum erau redactate, în acea vreme, astfel de acte, potrivit traducerii  documentului din slavonă, traducere existentă în  „Documenta Romaniae Historica”, volum editat de Academia Română: „Din mila lui Dumnezeu, noi, Ştefan Voievod, domn al ţării Moldovei, facem cunoscut, cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că aceste adevărate slugi ale noastre, Nica şi fratele său, Sava, fiii lui Giurgea, şi verii lor, Gavril şi fraţii lui Ion şi Eremia şi sora lor, Bâla, fiii lui Ionaş şi verii lor, Micul şi sora lui Fedea, fiii lui Şteful, i-am miluit cu deosebita noastră milă, le-am dat şi le-am întărit în ţara noastră, Moldova, ocina lor dreaptă, satul pe Tutova, anume Poliţenii, unde a fost Vlaşiu şi, mai sus, seliştea lui Toma. Toate cele mai sus scrise să le fie de la noi, şi cu tot venitul, însă să le fie lor aceste sate în trei părţi, lor, şi copiilor lor, şi nepoţilor lor, şi strănepoţilor lor, şi răstrănepoţilor lor, şi întregului lor neam, cine li se va alege cel mai apropiat, neclintit niciodată în veci. Iar după viaţa noastră, cine va fi domn al ţării noastre, din copiii noştri sau din neamul nostru sau iarăşi pe oricine va alege Dumnezeu să fie domn al ţării noastre, Moldova, acela să nu le clintească dania şi întărirea noastră, ci să le întărească şi să le împuternicească, pentru că le-am dat şi le-am întărit fiindcă le este ocină dreaptă şi pentru că şi-au cumpărat-o pe banii lor drepţi. Iar pentru mai mare putere şi întărire a celor de mai sus scrise, am poruncit credinciosului nostru pan, Tăutul logofăt, să scrie şi să atârne pecetea noastră la această carte a noastră. A scris Matei, la Vaslui, la anul 7003 (1495), luna ianuarie, 17”.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI