Dacă se aplică zicala „informaţia înseamnă putere”, atunci Dan Ovidiu Pintilie, de 13 ani Directorul Arhivelor Statului din Argeş, este unul dintre cei mai puternici oameni din România. Doctor în istorie, fost bursier al Arhivelor Franceze şi reprezentantul României în numeroase comisii internaţionale, inclusiv la Bruxelles, la Grupul Arhivelor Europene al UE, Dan Pintilie este, contrar bogăţiei sale intelectuale, unul dintre cei mai modeşti oameni. Sociabil şi rafinat în conversaţie, cel care are sub cheie toată istoria scrisă a Argeşului, ne-a oferit o interesantă lecţie de viaţă.

Ştiam că voi avea un accident de maşină foarte grav

Din scaunul cu rotile în care este imobilizat de mai bine de trei ani, în urma unui accident rutier, Directorul Arhivelor Statului de la Piteşti se declară un om realizat şi fericit. Evenimentul nefast nu i-a afectat spiritul, ba dimpotrivă, i-a accentuat şi sensibilitatea, şi raţiunea. Te surprinde afirmaţia „nimic nu este întâmplător”, şi detaşarea cu care povesteşte că ştia că urma să i se întâmple un asemenea accident: „Parcă-l aşteptam… mi-a fost teamă într-o perioadă, pentru că citisem mult despre semnificaţia datelor naşterii, coroborat cu alte informaţii despre evoluţia personală a omului, şi am înţeles că data în care m-am născut, 17 august, este una care predispune la accidente de maşină.
Am condus permanent sub această impresie; devenise chiar obsesie şi mă pregăteam chiar psihic pentru ce urma după. Am trăit, într-adevăr, 7 accidente rutiere, din care am scăpat miraculos. Al 8-lea m-a pus în scaunul cu rotile. Pentru o vreme…”, afirmă cu zâmbet, interlocutorul nostru.

„Nimic din ce trăim nu este nou“

În ce priveşte meseria, şeful Arhivelor Statului din Piteşti este un om activ „într-o instituţie mai puţin vizibilă”, după spusele sale, însă impresionantă prin greutatea misiunii sale. Nicio altă profesie din lume nu i-ar putea aduce satisfacţia că „nu a terminat de învăţat”. Zilnic, aplecat asupra preţioaselor documente, vechi de secole sau decenii, descoperă lucruri surprinzătoare: „Nimic din ce trăim nu este nou: istoria înseamnă doar oameni diferiţi, faptele şi situaţiile se repetă la indigo! Istoria se scrie prin repetiţie de matrice, şi noi nu privim semnele vizibile. Sunt revoltat că nu învăţăm nimic din trecut!”.
 Cu trecutul „sub cheie”, Dan Pintilie este cea mai potrivită călăuză printre documentele scrise ale trăitorilor de pe meleagurile noastre, începând de după anul 1300. Colecţii de pergamente, hrisoave, colecţii de documente din cancelariile domneşti ale secolelor IV-VII, primele documente scrise în română cu alfabet chirilic, cu toate cercetătorul Pintilie lucrează ca-ntr-un ritual: „Sunt dovezile unor vieţi de oameni care au trăit, au scris, au visat, au avut succese sau dezamăgiri, aproape le simţi prezenţa, e un sentiment indescriptibil!”. În acest moment, este interesat de viaţa regilor României şi studiază un fond inedit de documente-scrisori ale Elenei Petricari Davila, doamna de onoare a Reginei Elisabeta şi fiica doctorului Carol Davila: „Sunt documente nestudiate, pe care eu le-am inventariat după preluarea de la Izvoru. Sunt scrisori de la curtea regală, mesaje despre viaţa la Curte, întâlniri, reuniuni, despre regi şi regine – Elisabeta, Carol, Maria, Ferdinand, despre Brătianu. Au altă lumină acele timpuri în poveştile unor oameni care au trăit unul lângă altul: este istorie pură, nefiltrată, nesintetică”.

„Arhivele ruseşti au mai multe informaţii despre noi decât avem noi, despre noi”

În clădirile Arhivelor Statului, la Piteşti, există atâta informaţie că, dacă am aşeza dosarele precum cărţile în bibliotecă, cotor lângă cotor, am întinde un şir care ar traversa Piteştiul în lungime! 10 km! Întrebat ce ar salva, în cazul unui cataclism, Dan Pintilie ne-a răspuns: 1,5 km din acest şir de dosare! De altfel, cea mai valoroasă informaţie este deja fotocopiată şi arhivată în cele câteva depozite secrete şi strategice din România.
Fiind specialist în paleografie din anul 1978, de când lucrează în sistemul Arhivelor,  Dan Pintilie este şi primul român care, după 1990, a studiat, timp de trei luni, ca bursier al statului francez, dotările şi programele arhivistice a celei mai mari arhive militare din lume, cea din Franţa. A fost impresionat de arhiva Vaticanului şi, mai ales, de cea din Rusia, despre care declară: „Arhivele ruseşti au mai multe informaţii despre noi decât avem noi, despre noi”.
Între 2005 şi 2007, a reprezentat România, în calitate de expert la Uniunea Europeană, la Grupul Arhivelor Europene, forul de specialitate ce grupează Arhivele Naţionale din fiecare dintre ţările membre. Din 2006 este doctor în Istoria contemporană a României. Despre Dan Pintilie, omul care verifică istoria, se poate scrie oricât, pentru că el a ales, dincolo de profesie şi de perfecţionarea ca specialist, să se înnobileze ca om.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI