„După ’89, toţi activiştii au devenit politicieni cu pretenţii europene”

Care ar fi cele mai mari probleme cu care se confruntă Topoloveniul la ora actuală?

Cred că aceleaşi cu care se confruntă majoritatea zonelor care nu au beneficiat de o susţinere puternică din partea reprezentanţilor politicii şi ai administraţiei. În discuţiile mele cu oamenii din colegiu, apar aceleaşi doleanţe: lipsa locurilor de muncă, o administraţie locală bazată pe respectul pentru cetăţean, valoarea salariilor sau punctul de pensie. Nu putem diferenţia o zonă de alta, din punct de vedere al acestei problematici, deoarece, la nivel macro, nemulţumirile sunt cam aceleaşi. Diferite sunt particularităţile fiecărei comune sau ale fiecărui oraş. Foarte mulţi mi s-au plâns de nivelul de trai. Eu îmi exprim încrederea că, în discuţiile cu oamenii din colegiu, am reuşit să le explic necesitatea măsurilor întreprinse de Guvernul actual. Oamenii cu care am vorbit şi-au arătat deschiderea către dialog şi au înţeles că situaţia actuală impune măsuri dure, fără de care România ar fi putut intra în colaps. Cineva îmi spunea nemulţumit că la televizor se vorbeşte de creştere economică, dar veniturile sale nu au crescut. Creşterea salariului său nu se va resimţi, ca printr-un miracol, a doua zi, deoarece acea creştere economică de care vorbea şi premierul Boc este necesară întăririi economiei. Următoarea etapă este creşterea salariilor. E ca şi cum ai vrea să împarţi ceva dintr-un sac gol. De asemenea, în Topoloveni, dar şi în celelalte localităţi, tinerii se confruntă cu lipsa posibilităţilor de afirmare educaţională sau culturală.

Preşedintele Traian Băsescu a vorbit de mai multe ori despre reformarea clasei politice. Care ar fi cei mai importanţi paşi care ar trebui făcuţi în acest sens?
Din punctul meu de vedere, primul şi cel mai important pas ar fi acceptarea. Nu putem deveni altceva, dacă nu recunoaştem că noi – ca entităţi politice – avem o problemă. Trebuie să acceptăm toţi, indiferent de partidele din care provenim, că reformarea clasei politice este a indivizilor, nu a lucrurilor, a legilor sau a regulilor. Toată lumea vorbeşte că sistemul este vinovat, dar nimeni nu admite că acest sistem este format din oameni. De aceea oamenii trebuie schimbaţi şi, printr-o relaţie de cauzalitate evidentă, se va reforma şi sistemul.
Cred că în două feluri se poate aplica reforma: ori actuala clasă politică în întregul ei se reformează din interior, ori pleacă acasă şi lasă locul alteia. Grosso modo, pot părea două posibilităţi extreme. Personal, înclin spre o compilaţie între cele două, o reformare din interior, prin apariţia unor oameni noi, cu mentalităţi noi.

„Sunt adeptul mentalităţii «homo novus», a omului cu idei proaspete, care nu provine dintr-un sistem viciat”

Ar trebui eliminaţi foştii activişti din politică?
Ne întoarcem oarecum la întrebarea de mai sus. Însă vă întreb eu, care mai sunt foştii activişti din actuala clasă politică, mai ales că, după ’89, toţi au devenit oameni de afaceri cu viziuni occidentale sau politicieni cu pretenţii europene!? De aceea cu amărăciune mă întreb, ce să mai eliminăm, din moment ce nimeni nu mai recunoaşte acum ce a făcut atunci.
Eu sunt adeptul mentalităţii „homo novus”, a omului cu idei proaspete, care nu provine dintr-un sistem viciat. De aceea, a posteriori, sunt pentru eliminarea foştilor activişti din politică, dar acum este tardiv şi sistemul i-a asimilat. Acest act trebuia realizat atunci, în primii ani ai democraţiei. Din păcate, nu mai avem ce face. Singurul care mai are putere asupra lor este timpul şi noi, prin referire la experienţa anterioară, să nu mai permitem astfel de derapaje precum comunismul.

Cum credeţi că va fi campania electorală din 2012? Tot una cu populisme şi promisiuni de genul „vom construi spitale şi şcoli nenumărate”?
Campania electorală din 2012 va fi la fel de populistă ca celelalte sau nu va fi deloc, asta dacă îmi pot permite să îl parafrazez pe Andre Malraux. Haideţi să reformăm clasa politică şi să le transmitem, prin paginile ziarului dumneavoastră, îndemnul către o campanie decentă, de bun simţ, fără exagerări, fără populisme ieftine, fără să promitem oamenilor şi apoi să le întoarcem spatele. Eu voi porni într-o campanie a bunului-simţ, a dialogului şi a proiectelor. Sunt un om de cuvânt şi nu îmi voi permite niciodată să promit ceva, ca apoi să nu mă ţin de promisiune.

Concret, care ar fi prima măsură pe care o veţi lua, dacă veţi fi ales deputat pe colegiul Topoloveni?
Concret, cred că voi organiza dezbateri în fiecare localitate din colegiu, ca, împreună cu oamenii, să stabilim priorităţile mandatului. Acel moment va marca practic începutul colaborării dintre mine – ca deputat – şi oamenii care mi-au acordat încrederea. Este vorba, dacă vreţi, de încheierea unui pact bazat pe încredere şi reciprocitate, fără de care nu putem porni la drum.
De când m-am implicat politic, am reuşit să identific o mare parte din problemele cu care se confruntă oamenii în fiecare localitate în parte şi, până la data alegerilor, voi şti sigur pe ce butoane trebuie să apăsăm pentru a găsi rezolvări.