NIMENI NU TRECE SĂ-I APRINDĂ O LUMÂNARE… Deşi au existat numeroase mărturii ale torturilor pe care le-a aplicat, inclusiv propria mărturie, nicio anchetă oficială nu a fost declanşată după 1990 la adresa fostului general de securitate Nicolae Pleşiţă. În compensare parcă cu nepăsarea autorităţilor, Legea Divină a făcut dreptate în cazul unuia dintre cei mai vizibili şi vocali torţionari comunişti: mormântul de la Curtea de Argeş, în care fostul torţionar îşi doarme somnul de veci, este năpădit de buruieni şi fără ca cineva să-i mai fi aprins vreo lumânare din ziua în care a fost înmormântat. Fostul general Nicolae Pleşiţă, unul dintre cei mai temuţi capi ai fostei Securităţi, şef al Direcţiei de Informaţii Externe (1980 -1984), a reprezentat naţional – securismul în ipostaza sa agramată, vulgară şi de o maximă brutalitate. Pleşiţă nu şi-a negat niciodată ataşamentul faţă de „valorile” fostei Securităţi. Dramatică şi deopotrivă halucinantă este, în acest sens, o declaraţie dată de acesta în 2005: „Securitatea a fost o binecuvântare pentru poporul român”. La fel de halucinată este o altă declaraţie a fostului torţionar, făcută în 2006, la un post de televiziune, când Pleşiţă a povestit cum a reuşit să-i oprească pe minerii care făceau grevă în Valea Jiului, în august 1977: „I-am ucis, bineînţeles. Asta făceam noi…”. Cel mai mediatizat caz de violenţă fizică aplicată de către Pleşiţă unui fost dizident este cel al lui Paul Goma. Deşi există numeroase mărturii ale torturii la care a fost supus Goma, inclusiv propria mărturie, nicio anchetă oficială nu a fost declanşată la adresa lui Pleşiţă. Pasivitatea autorităţilor i-a dat apă la moară fostului torţionar, care, până să moară, nu a pierdut niciun prilej de a lua în derâdere, într-o vulgaritate extremă, fostele sale „fapte de vitejie”: „Pe prostul ăla de Goma l-am luat de barbă şi am dat şi cu stânga, şi cu dreapta!”.

În doi metri pătraţi se află îngropaţi Nicolae Pleşiţă, mama şi fiul acestuia

Nicolae Pleşiţă s-a născut la data de 16 aprilie 1929, în Curtea de Argeş. S-a înrolat de tânăr în rândurile Partidului Comunist Român, încă din 1947, când era muncitor la fabrica de cherestea „Moroieni” din localitatea natală. Regimul sesizează „potenţialul” său şi îl trimite la recrutare de personal prin ţară pentru nou-înfiinţata Direcţie Generală a Securităţii Poporului. În acelaşi an este numit plutonier la Direcţia Regională Piteşti a Securităţii. Din acest punct, cariera lui Pleşiţă se confundă până la detaliu cu transformările opresive inaugurate, an de an, de noul regim. Lăudat pentru „realizările” din epoca cea mai brutală a Securităţii, fostul torţionar devine comandant de Securitate pe Regiunea Cluj. Este mutat la Bucureşti în 1967 şi transformat în general-maior.
Ironie totală, Pleşiţă se licenţiază în Drept şi devine prim-adjunct al ministrului de Interne şi şef al Departamentului de Informaţii Externe. Este pensionat în 1990, ca general – locotenent, iar în 2009, la vârsta de 80 de ani, moare în locuinţa sa din Curtea de Argeş, după ce ultimele luni din viaţă şi le-a petrecut într-un sanatoriu al SRI din Bucureşti. A fost îngropat în cimitirul „Sfântul Dumitru” din Curtea de Argeş, iar în urma unuia dintre cei mai vizibili şi vocali torţionari comunişti rămâne o istorie a represiunii, marca nepedepsită a brutalităţii totalitare, dar mai ales imaginea unei ţări ale cărei conturi cu trecutul recent nu s-au încheiat, de fapt, niciodată.
Ce nu a putut însă să facă statul român, adică să-l judece pe fostul torţionar, a făcut Legea Divină. Omul care a speriat Vestul, prin complicitatea la atentatul cu bombă din 1981 de la postul de radio „Europa Liberă” din Munchen, pus la cale de renumitul terorist venezuelan Carlos Şacalul, îşi doarme somnul de veci într-un mormânt năpădit de buruieni, la căpătâiul căruia nu a mai aprins nimeni o lumânare din ziua în care a fost înmormântat. Situat la marginea cimitirului „Sf. Dumitru”, mormântul lui Nicolae Pleşiţă este înghesuit pe o suprafaţă de doi metri pătraţi, alături de cel al mamei şi al fiului său, care s-a sinucis în urmă cu doi ani. Imaginea degradantă a mormântului plin de buruieni, crucea făcută din două scânduri de gard, pe care abia se mai poate citi numele, nu mai spun nimic despre cel care odată a fost unul dintre cei mai temuţi capi ai Securităţii: torţionarul Nicolae Pleşiţă

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI