Documente de arhivă! Scandal între legionari şi autorităţile din Argeş pe banii donaţi pentru bustul lui Armand Călinescu

În mai 1939, Petre Petrescu, primarul oraşului Piteşti, îi acorda lui Armand Călinescu cetăţenia de onoare „pentru merite deosebite în toată viaţa publică, pentru marea cinste ce face oraşului natal şi pentru servicii de cea mai mare importanţă aduse comunei urbane Piteşti”.

Printre meritele „deosebite” în viaţa publică i se remarca calitatea de „prim sfetnic al Tronului şi, în această supremă demnitate, însuşi Majestatea Sa Regele Carol al II-lea i-a recunoscut ţinuta înalt patriotică” şi acele „mari lucrări de interes obştesc”, cum au fost: pavarea străzilor Viilor, Craiovei şi Trivalea, asanarea Cimitirului şi altele, pentru care i se datorează „nepieritoare recunoştinţă”, după cum susţinea primarul Piteştiului, Petre Petrescu.

Banii pentru bustul lui Armand Călinescu au fost strânşi în secret

În acelaşi an, pe 21 septembrie 1939, Armand Călinescu este asasinat de o bandă de legionari, asasinatul fiind dictat de legea talionului, întrucât, în calitate de Ministru de Interne, acesta a fost implicat în executarea ordinului regelui Carol al II-lea de asasinare în închisoare a liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu, în 30 noiembrie 1938.

După asasinarea prim-ministrului, autorităţile de la nivel local, în frunte cu prefectul judeţului Argeş, colonelul Petre Cameniţă, au exploatat din punct de vedere politic situaţia şi s-au grăbit să ridice un monument în oraşul Piteşti pentru „Marele Bărbat de Stat”, fostul preşedinte al Consiliului de Miniştri.

Notabilităţile oraşului şi ale judeţului, senatorii şi deputaţii de judeţ au fost convocaţi în 21 noiembrie 1939 la sediul Prefecturii Argeş, unde s-a constituit un Comitet restrâns care, prin liste de subscripţie aprobate de Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, vor colecta fonduri de la „foştii prieteni şi admiratori ai bărbatului de stat” Armand Călinescu, în vederea construirii unui monument. Pretorii de plasă au fost rugaţi să facă şi ei presiuni asupra comunelor din judeţ ca „să dea din sold cât mai mult pentru monumentul lui Armand Călinescu”, circa 500.000 lei, ceea ce însemna ca fiecare comună să contribuie cu suma de 5.000 lei, iar îndeplinirea acestei măsuri să fie făcută „fără zgomot şi cu dragostea pioasă pe care s-o păstrăm marelui dispărut”.

Donatari din Bruxelles şi Paris, bănci şi întreprinderi

Sumele încasate s-au ridicat la peste 1.600.000 lei, cea mai mare sumă provenind din contribuţia Ministerului de Interne (1.000.000 lei) care a plătit bustul lui Armand Călinescu, plus contribuţia comunelor (388.000 lei) şi colectele de pe listele de subscripţie (237.517 lei).

Suma totală colectată a fost mai mare decât valoarea bustului comandat, care a fost evaluat iniţial în jurul sumei de 1.100.000 lei. În urma propunerii văduvei defunctului, Adela Călinescu, s-a aprobat ca suma rămasă să fie cheltuită pentru construirea unei fântâni publice pe moşia sa, la răscrucea drumului Ciupa cu Căteasca -Teiu, lucrare care s-a executat.

Prefectul legionar Mihai Georgescu a vrut să pună mâna pe bani, ameninţându-l pe primar

Prefectul judeţului a contribuit personal cu suma de 5.000 lei, iar primarul oraşului Piteşti – cu 10.000 lei.

În septembrie 1940, nou numitul prefect legionar Mihail Georgescu îl ameninţa pe primar că: „Din ordin vă comunic că, până astăzi, 26.09.1940 orele 18.00, va trebui să depuneţi Prefecturii de Argeş sumele realizate rămânând a se aviza ulterior asupra scopului iniţial şi întrebuinţării actuale a sumelor”.

Primarul a refuzat să „verse” banii, văzând că nu se mai face monumentul şi susţinea că: „Această subscripţie s-a făcut pentru un scop bine determinat. Întrucât n-am vărsat banii, înţeleg să retrag subscripţiunea. Legalmente şi pe speţă n-am nicio obligaţie eu personal de a vărsa banii mei. Aştept să fiu executat prin mijloacele prevăzute de lege, pentru a mă apăra conform legii”.

De asemenea, pe lista de subscripţie a deputatului Ştefan Minoescu se regăsesc următorii donatori: Ţesătoria Română din Piteşti (20.000 lei), F.H. Bomchis din Bucureşti, administratorul delegat al societăţii Ţesătoria Română (5.000 lei), A. Raes din Bruxelles (5.000 lei) şi Victor Goldschmidt din Paris (5.000 lei).

Pe lista av. V. Viespescu s-au aflat: Cancicov Mircea (5.000 lei), Banca de Credit Românesc (10.000 lei), D. Alimănişteanu (5.000 lei), I. Boambă (2.000 lei), Industria Textilă Arădană (10.000 lei), adică 32.000 lei, în timp ce suma de 61.000 lei a fost restituită donatorilor, având în vedere că lucrarea nu se mai execută, după cum urmează: Societatea de Gaz şi Electricitate (30.000 lei), ing. N. Caranfil (1.000 lei) şi V. Viespescu (30.000 lei).

Bustul a fost ascuns la Curtea de Argeş, dar a fost găsit de legionari

După preluarea puterii în stat de către legionari şi generalul Antonescu, construirea monumentului nu a mai reprezentat vreo prioritate, căci noul prefect legionar al judeţului dr. Mihail Georgescu, într-o „publicaţiune” din 16 decembrie 1940, susţinea că:

„După 22 septembrie 1939 – ziua în care sute de legionari au fost târâţi în miez de noapte din căminurile lor şi asasinaţi în margini de drum, autoritatea care a patronat aceste asasinate a luat iniţiativa ridicării unui bust Marelui Bărbat de Stat Armand Călinescu. Călăul Neamului se cerea imortalizat în bronz pentru că a asasinat cu laţul pe Căpitan şi ceilalţi 13 martiri. S-au deschis larg pe acel timp buzunarele multora din cei care astăzi nu găsesc un leu pentru sărăcimea ce se sbate în nevoi şi foame. Unii au dat de frica teroarei ce se exercita, alţii au dat cu bucuria şi satisfacţia ce le-o oferea spectacolul organizat de autorităţi: oameni nevinovaţi şi nejudecaţi, aruncaţi ciuruiţi de gloanţele asasinilor în margine de drum şi la răspântii”.

Prefectul legionar mai arăta că bustul lui Armand Călinescu care a fost realizat din banii daţi de Ministerul de Interne şi „plimbat într-un camion pe străzile din Piteşti şi Bucureşti”, a fost predat Arsenalului Armatei după ce a fost găsit la Curtea de Argeş „meşteşugit ascuns de părtaşii jafurilor”.

În mod demagogic şi populist, prefectul a propus ca suma rămasă în urma colectei să fie folosită pentru a cumpăra porumb şi încălţăminte pentru săracii din nordul judeţului, după cum susţinea acesta: „În pragul iernei, în ajunul sărbătorilor, când cei ce au nu prididesc cu adunatul, trebuie să ne gândim la colibele răzleţite prin văgăunele munţilor în care în jurul unei vetre reci stau copii pustiiţi de foame”. Totuşi, banii nu au fost folosiţi pentru ajutorarea săracilor…căci în martie-aprilie 1941, sumele „donate” iniţial au fost restituite comunelor judeţului.

Monumentul ridicat de fiul lui Călinescu, distrus şi vandalizat

Deşi în prezent, în Argeş şi în ţară, există străzi şi licee botezate în cinstea lui Armand Călinescu, încă nu există niciun monument expus într-un spaţiu public, cu excepţia unui monument modest, placat cu marmură, aflat în Bucureşti, la intersecţia bulevardelor Eroilor cu Eroii Sanitari.

Acest monument, ridicat pe locul unde a fost asasinat Armand Călinescu, i se datorează lui Barbu Călinescu, unicul fiu al lui Armand Călinescu şi al Adelei, fiind dezvelit la 21 septembrie 1991 în prezenţa reprezentanţilor autorităţilor administrative, culturale şi militare ale ţării.

Din păcate, în prezent acest monument este vandalizat, întrucât placa de marmură cu inscripţia „Aici a căzut la datorie primul-ministru Armand Călinescu” este smulsă, împreună cu celelalte plăci de marmură care îmbrăcă monumentul de beton. La un moment dat, pe monument a apărut scris chiar şi numele lui Miţi Dumitrescu, cel care a condus banda de legionari asasini. Ironia sorţii e că a rămas intactă doar placa pe care sunt inscripţionate cuvintele lui N. Iorga, o altă victimă a legionarilor, „Un om s-a jertfit pentru liniştea ţării sale înăuntru şi pentru independenţa ei politică în afară”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.