Florin Halagian, fostul antrenor al inegalabilului Dobrin în perioada sa de glorie, a vorbit despre el la împlinirea a 5 ani de la dispariţia sa fizică. Într-un amplu interviu acordat ziarului Ring, marele antrenor a vorbit pe larg despre personalitatea şi performanţele „Gâscanului”, poreclit de fani „Prinţul din Trivale”.

Dom’ profesor, au trecut cinci ani fără Gicu Dobrin…
Da, păcat că nu mai e! A fost un fotbalist genial, imprevizibil. Era şi un extraordinar om de echipă. Oarecum atipic, pentru că fotbaliştii tehnici sunt foarte individualişti.

Cu Dobrin în echipă şi dumneavoastră pe bancă, Argeşul câştiga două titluri în dauna marilor puteri Steaua şi Dinamo.
Argeșul a fost timp de un deceniu una dintre cele mai bune echipe din campionatul nostru. Asta i se datorează mai ales lui Gicu. A fost o perioadă extraordinară, cu meciuri superbe pe plan intern și internațional, meciuri pe care toată România le urmărea cu sufletul la gură. Pentru că, pe vremea aceea, Argeșul era una dintre cele mai iubite, dacă nu cea mai iubită, echipă din România. Au fost meciuri din cupele europene când Stadionul “1 Mai”, așa cum se numea atunci arena din Pitești, devenea neîncăpător, gemea de lume. Să-ți spun ceva, Gicu Dobrin, care pentru mine rămâne inegalabil, strângea la stadion lume din toată România. Parcarea de la stadion era plină de mașini din toată țara: Maramureș, Satu Mare, Cluj, Iași, Suceava… Toţi veneau pentru Gicu.

Circulă multe legende despre cariera şi viaţa lui Dobrin. Unii spun că i-a plăcut prea mult viaţa.
Sunt legende. Un nume mare este normal să nască astfel de povești. Gicu Dobrin era foarte iubit în România, iar în Pitești era adulat. Nu cred că a mai existat un fotbalist să fie atât de iubit în România. Dobrin a câștigat meciuri de unul singur, a ridicat stadioane întregi în picioare prin ceea ce făcea pe teren. Un fotbalist care nu vorbea prea mult nici în vestiar, nici pe teren. Poate sună cam poetic, dar limba lui era fotbalul.

„Gicu îmi putea câştiga oricând şi indiferent de adversar orice meci”
Se vorbeşte că îi toleraţi mai multe decât altora viaţa extra-sportivă…

Având în vedere valoarea extraordinară a lui Dobrin, lui îi toleram foarte multe. Eram conştient că Gicu îmi poate câştiga oricând şi indiferent de adversar orice meci, atât de mare fotbalist a fost. Sunt multe legende. Mi s-a întâmplat nu o dată să îl aduc la antrenament din restaurant. Dar atenţie, să ştie toată lumea, Dobrin nu era un beţiv! Avea atât de mulți suporteri și atât de multă lume îl invita să bea un pahar, încât sunt sigur că îi era greu să refuze. Mi-aduc aminte că l-am pescuit, eu știind pe unde trage de obicei, dintr-o cârciumă pentru că nu-mi venise de două zile la antrenament. L-am luat cu mașina mea și l-am dus direct la pregătire. I-a plăcut anturajul şi să petreacă, dar nu e chiar aşa cum se spune. Se mai încurca uneori pe diferite coclauri cu simpatizanţii lui de care nu scăpa niciodată.

Cum aţi fost pentru el? Un frate mai mare sau era un jucător ca oricare altul?
I-am fost lui Gicu Dobrin în primul rând un prieten. Au fost situații în care l-am dojenit, au fost situații în care l-am încurajat. S-a întâmplat ca el să nu fie de acord cu ceea ce i-am spus… Dobrin a fost un profesionist din toate punctele de vedere. Mă respecta și își respecta atât colegii, cât și adversarii.

Într-un clasament al marilor fotbalişti români, pe ce loc l-aţi pune?
Pentru mine, care l-am cunoscut, am lucrat cu Gicu Dobrin și care i-am văzut și pe cei dinainte și pe cei de după el, răspunsul e simplu. Nu vreau să spun că a fost mai bun ca unul sau ca celălalt, nu vreau să dau nume, Dobrin a fost unic, este cel mai mare fotbalist român!

Care vă e cea mai dragă amintire legată de Nicolae Dobrin?
Toate îmi sunt dragi, nu ştiu să spun acum despre una anume. Îmi vin în minte meciurile Argeşului cu Real Madrid, cu Valencia sau Nottingham Forest şi Aberdeen. De meciurile din campionat când am câştigat cele două titluri de campioni, jocul de la Bucureşti cu Dinamo, când am bătut cu 4-3 şi am luat campionatul…

Este cel mai frumos meci din istoria Argeşului cu Dobrin în echipă?
Eu cred că ăsta e cel mai frumos, cel cu Dinamo. Ştii ce mi-a zis Gicu cu o zi înainte de meci? Mi-a zis: “De 10 ori dacă jucăm cu Dinamo, luăm bătaie de nouă ori, dar mâine câştigăm”. Un fotbalist bun cum a fost Dobrin simte jocul. Şi aşa a fost. Pe teren, la 3-3, scor care era de ajuns ca titlul să vină la Piteşti, Dobrin îi spunea arbitrului Anderco că dacă nu fluieră mai dă un gol. A dat golul de 4-3 în ultimele secunde!

Comments

comments

DISTRIBUIȚI