Din presa vremii (III). Tiranii de la Florica sau Nedreptăţile Brătienilor

1,638 views

În iureşul timpurilor absolut ieftine pe care le trăim, în care demnitatea se vinde şi se cumpără pe tarabă, privim adesea, cu nostalgică simpatie, spre trecut. Cu atât mai mult cu cât Argeşul revendică cea mai mare parte din ideile liberalismului românesc, iar politica ţărănistă a avut şi ea rădăcini adânci pe Valea Topologului. Un trecut plin de exemplele nobile ale unor caractere puternice şi demne, care au făcut istoria Argeşului şi au influenţat profund chiar istoria naţională. Din păcate, presa de la 1923 ne spulberă şi ultima îndoială că vremurile ar fi fost, vreodată, altfel decât sunt astăzi, adică ieftine.

Articolul pe care „Universul argeşean” vi-l prezintă a apărut în decembrie 1923, pe vremea guvernului liberal al Brătienilor, în periodicul popular „Glasul Dreptăţii”, lunar editat la Câmpulung Muscel. Lectura lui ne produce senzaţia de dejà-vu: taxele, impozitele, sărăcia, ba şi infrastructura, cu străzile şi autostrăzile fantomă! Toate apar în oglinda vremii la fel de deşuchiate, ca acum 80 de ani!

„Toată lumea ştie în ce mizerie trăiesc funcţionarii şi pensionarii”

Ultimele nădejdi ale poporului nostru în simţimintele de dreptate şi democraţie ale Brătienilor s’au spulberat în asprimea vremei şi a vieţii, – dupe cum faima lor patriotică a apus de asemenea… Vitregia cu care au condus ei ţara, în această guvernare de tristă memorie, dezamăgirea generală a tuturor claselor sociale şi lipsa de orice înţelegere a suferinţelor obşteşti, create sau agravate de resboi, au îndepărtat pentru totd’auna inima poporului, de aceşti conducători, din cari noi făcusem nişte idoli – şi cari au fost în realitate, nişte tirani orbiţi de glorie şi adevăraţi duşmani ai libertăţilor şi drepturilor poporului! Toată mentalitatea lor tiranică, tot pustiul sufletelor lor faţă de acei cari muncesc cinstit şi suferă fără sfârşit în această ţară, se oglindeşte fără greş în Budgetul General al statului pe anul 1924, alcătuit de d-l Vintilă I.C. Brătianu, actualul Ministru de Finanţe. Toată lumea ştie în ce mizerie trăiesc funcţionarii şi pensionarii – aceşti robi ai statului român – cari n’au alte venituri decât ceia ce primesc dela stat. Toată lumea ştie de asemenea, că viaţa se scumpeşte necontenit, – cine şi-ar fi închipuit, că va auzi pe Ministrul Brătianu, declarând totuşi în Cameră că d-lui „îi bate la uşe valul de eftinire al vieţii”!! – şi tăgăduind realitatea cu încăpăţânarea omului sătul şi ghiftuit de toate bunătăţile vieţii! În consecinţă, d-l Ministru de Finanţe, în noul său budget a mai tăiat din sumele acordate ca agiutoare bieţilor funcţionari şi pensionari – dându-le cu 116 milioane mai puţin pe anul 1924 decât în anul trecut! Zadarnic au protestat bieţii funcţionari de pretutindeni – şi acei cari mai pot „crâcni în front” şi cei ursiţi a’şi înăbuşi durerile şi nevoile între cei 4 pereţi reci ai casei, în mijlocul familiei lor desnădăjduite, – zadarnic s’au plâns în memorii disperate – pensionarii din toate unghiurile României Mari, cărora nici pentru pâine nu le-ajunge pensia!!…

În chestiunea impozitelor s’a văzut de asemenea toată făţărnicia şi nedreptatea sălbatică a Brătienilor!… Se promitea tuturor micşorarea birurilor şi eftinirea traiului! Veniţi la Guvern, ei n’au făcut decât să copieze şi să aplice impozitele d-lui N. Titulescu, a căror desfiinţare o strigau pe la toate întrunirile înainte de alegeri! Şi acum aceiaşi liberali strivesc cu impozitele lor grele toate clasele producătoare ale ţărei, – dar au acoperit cu mantia lor protectoare acele „paseri de pradă” ale acestor vremuri turburi, pe ÎMBOGĂŢIŢII DE RESBOI – foarte mulţi liberali de frunte – contra cărora Ministrul Brătianu n’a vrut să aplice legea d-lui Titulescu, prin cari li se lua acestora ca impozite, o bună parte din avere, în folosul statului şi al nevoilor lui!… Cine vrea să se convingă apoi de halul în care se află ţara, sub această guvernare liberală, să citească Budgetul Ministerului de Lucrări Publice, în care Ministrul general Moşoiu se plânge el însuşi, – că nu’i se dă nici un ban de d-l Ministru de Finanţe Brătianu nici pentru repararea, nici pentru întreţinerea şoselelor şi podurilor din ţară!

„Imensele bogăţii ale ţărei noastre – spune textual Ministrul Moşoiu – Ţară eminamente agricolă şi bogată în păduri – rămân nevalorificate dacă ele nu pot fi canalizate pe şosele spre căile ferate. Deşi răul s’a adâncit, deşi podurile şi şoselele pe zi ce trece se distrug tot mai mult, deşi avem un număr de peste 12.425 poduri rele şi 15.858 mediocre, totuşi, ne’putând înscrie în buget sumele necesare pentru punerea în bună stare de circulaţie a şoselelor, toată lucrarea noastră rămâne zadarnică!” …Să nu ne mirăm, că preţul transporturilor pe aceste şosele a crescut ca niciodată, scumpind mărfurile transportate într-un mod îngrozitor!…”
Acestea erau „cadourile” liberalilor Brătieni de Crăciunul lui 1923, la fel de bogate şi surprinzătoare ca cele ale reformaţilor democrat- liberali din Crăciunul lui 2009. Qvat erat demonstrandum.

Comments

comments