Din presa vremii / Din istoria neagră a Catedralei „Sfântul Gheorghe”

1,413 views

Zicala „moravuri noi, la timpuri noi” n-a fost suficient documentată, în opinia noastră, şi ne permitem a contraargumenta cu dovezi incontestabile. Vă propunem, în acest număr, lectura unei dezvăluiri savuroase despre un scandal monden în Târgul Piteştilor anului 1911: relaţia amoroasă dintre preotul paroh al Catedralei „Sfântul Gheorghe” şi o…năbădăioasă enoriaşă.
Stimabila doamnă a rămas total păgubită, emoţional şi material, după ce duhovnicul-amant şi-a exersat abilităţile în business-ul imobiliar. Este un articol- protest, publicat în periodicul argeşean „Democraţia”, în legătură cu necinstea, preacurvia, lăcomia şi fariseismul slujitorilor altarului lui Dumnezeu. A câtorva. De acum exact 100 de ani. Ne imaginăm doar cu câtă „mâhnire” ar dezaproba Î.P.S. Calinic al Argeşului asemenea metehne diavoleşti. În rest, despre preoţii de azi, numai de bine!

Către Ministrul Cultelor şi Î.P.S.S. Episcopul de Argeş

„Sub-semnata declar c’am trăit cu preotul Dobre Popescu mai mult timp în care interval am împrumutat (prin ademeniri) suma de lei 1000, bani pe care spunea că are să mii restituie. Iam mai dat şi obiecte de menagiu. Locul ce la avut cumpărat de la d-l Christescu a spus că’l cumpără pentru mine, şi în urmă la vândut ca să nu am cel urmări.
Alexandrina Ionescu (fostă Odăgescu) 3 august 1911

Cu alte cuvinte, satîrul dela Biserica Sf. Gheorghe din Piteşti care poartă rasa preoţească pentru bajocora tagmei preoţeşti din Argeş şi răspunde la numele de Dobre Popescu, s’a dedat cu voinţă şi precugetare la acte imorale nedemne cu poziţia sa în societatea Piteşteană, sfidînd morala publică, bajocorind altarul şi bătîndu-şi joc de de cei ce cu smerenie viu să depună ofrandele creştineşti la picioarele bestiei. Pe care ’ngăduinţa epitropiei biserici Sf. Gheorghe, îl mai reţine spre ruina credinţei celor ce ţin de acest locaş sfânt.
Popa Dobre Odăgescu pare c’a găsit sat fără câini în Piteşti şi’şi plimbă mutra de perfect beţivan şi curvar desordonat, conrupând muierile oamenilor, despărţindu-le de bărbaţi, ciupîndule cu parale şi lucruri de menagiu, făcând dragoste pe contul epitropiei şi cu rîzicul patriarhului. Iar cei însărcinaţi cu menţinerea la nivelul cerut  a rasei preoţeşti din Argeş să fac că nu văd, că nu ştiu de actele săvârşite de acest stricat. Ei bine! Rămâne în sarcina enoriaşilor ce ţin de biserica catedrală din Piteşti să pună capăt acestui scandal ajuns de categoria celor scrise de Bocaciu. Rămâne în sarcina lor, ca să scape biserica Sf. Gheorghe de un murdar şi societatea Piteşteană de un înărăvit pe care Slătineni l’au înbarcat şi l’au condus cu halaiul cuvenit pân la gară numai ca să scape de el.
Rămâne în sarcina epitropilor, dacă cei însărcinaţi cu conducerea tagmei preoţeşti, şefii săi erarhici, se fac complici cu actele acestui decăzut ministru al lui Christos ca s’ăl dichisească şi din Piteşti, întocmai după cum l’au dichisit din Slatina, spre curăţirea altarului de un nepricopsit care a murdărit rasa şi prestigiul de care trebue, se inpune, ca să se bucure preoţimea cultă în societatea Piteşteană. Atât! Şi nimic mai mult cerem noi dela cei ce ţin şi conduc altarul şi epitropia cateralei din Piteşti, – căci asigură, pe cei îndrept că nu vom înceta până ce escelenţa sa aspirantul de archiereu Dobre curvăsărescu nu va fi gonit din oreşul Piteşti şi dela biserica Sf. Gheorghe din acest oraş”.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI