DIN PRESA VREMII – Agricultura românească – starea de a nu fi

1,527 views

În următorii 50 de ani, lumea va fi nevoită să producă atâtea alimente cât a produs de când a apărut omul pe Pământ. Este o evidenţă a recensămintelor şi statisticilor mondiale. Suntem deci, într-o competiţie mondială ce ne aruncă agricultura naţională spre dezorganizare până la dispariţie. România „se bucură” deja de onorurile Uniunii Europene, devenind o mare piaţă de desfacere. Şi atât. Încă un eşec, alături de Sănătate şi Învăţământ. Agricultura românească nu are obiective, mijloace, management, tehnici, tehnologii şi, deci, nici orizont. O ştim şi noi, au ştiut-o şi cei de dinaintea noastră, în urmă cu aproape 100 de ani, aşa după cum reiese din articolul „Situaţia Agriculturei”, publicat la 1933 de periodicul „Mişcarea Argeşului”.

Situaţia Agriculturei

„Nu este nevoie să mai stăruim asupra însemnătăţei agriculturii în economia ţării noastre. Toată lumea ştie că cel mai însemnat izvor de bogăţie al acestei ţări îl formează produsele agricole, rodul muncii atâtor milioane de plugari ai satelor noastre, risipite pe plaiurile, câmpiile şi văile ţărei. În schimb nu toată lumea ştie cari sunt pricinile pentru cari agricultura noastră este în situaţia atât de puţin mulţumitoare de azi. În primul rând această rea situaţie a agriculturei este datorită politicii greşite ce a fost făcută de la răsboi încoace în ceea ce priveşte chestiunile economice, de gospodărire ale ţărei noastre.
Guvernele de până acum nu s’au îngrijit de nevoile agriculturii, nu au căutat să cerceteze ce trebuie făcut pentru a o ajuta. Şi chiar dacă uneori au arătat că vor să se ocupe de acest lucru, apoi nu au făcut nimic.
Şi nu numai că nu s’au luat măsuri pentru ajutorarea agriculturei, – dar, mai mult, s’au făcut legi care au izbit greu în agricultori. Astfel s’au înfiinţat taxele mari prin cari se lua plugarului aproape jumătate din puţinele recolte ce vindeau, – şi aceşti bani luaţi fără drept celor ce munceau pe ogoare se cheltuiau fără rost, fără ca măcar ţara să aibă vreun folos din sacrificiul impus agricultorilor.
Apoi, sătenii plugari au fost lăsaţi fără nici un ajutor din partea statului, care s’a mulţumit să le dea pământ, prin expropriere, dar nu s’au gândit guvernanţii de până acum că aceşti oameni au nevoie de ajutor pentru a face o agricultură aşa cum se cere în zilele noastre.     În toate celelalte ţări civilizate oamenii au la îndemână maşini agricole şi tot ce se cere pentru a avea o recoltă bună. De aceea produsele lor au fost mai bune decât ale noastre, s’au vândut cu preţ bun, iar grâul nostru şi celelalte produse nu au mai găsit cumpărători şi s’au vândut pe preţuri mici. Aşa că agricultorii nu au de câştigat, iar atunci când au avut nevoe de bani au fost siliţi să se împrumute plătind dobânzi mari cari le luau tot câştigul muncii. (…) Să nu se mai facă politică sterpă la camerele de agricultură! Ci agriculturii trebuie să i se dea ajutorul statului care trebue să îngrijească de cei cari muncesc şi dau pâinea ţărei întregi. Această ajutorare a agriculturii, spre folosul ţărei întregi, se poate face astfel:
1.    Să se dea plugarilor seminţe bune şi de soiuri alese, pentru a se îmbunătăţi calitatea produselor.
2.    Să se facă înlesniri pentru procurarea maşinilor agricole, tractoare, semănători şi celelalte, cu cari se poate mări producţia.
3.    Să se dea putinţa agricultorilor să se împrumute cu dobânzi mici atunci când au nevoe de bani pentru munca câmpului şi cumpărări de vite de muncă sau îmbunătăţirea gospodăriilor.
Toate aceste lucruri se pot înfăptui: este însă nevoe ca şi sătenii plugari să se unească între ei şi să se strângă toţi în obşti, pe sate,- cum sunt în multe locuri – pentrucă numai aşa se pot ajuta şi pot fi ajutaţi de stat.

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI