
Miile de metri cubi de apă plină cu fecale şi alte resturi ajung la Staţia de epurare din Prundu printr-un sistem de tuburi cu diametre de peste 2 metri, şi sunt trecute în primă fază printr-un sistem de site în care sunt reţinute mizeriile solide. În timp, muncitorii staţiei au avut surprize destul de neplăcute, găsind chiar şi fetuşi umani, dar în ultima perioadă, spune şeful staţiei, nu au mai avut astfel de ghinioane.
În schimb, se adună şi acum cârpe, încălţări, bucăţi de material plastic şi tot felul de lucruri al căror loc nu este nicidecum aici. După aceea, din apa murdară sunt alese nisipurile şi grăsimile pe care, cu inconştienţă, le aruncăm în canalizare, în loc să le separăm, aşa cum ar fi normal într-o ţară civilizată!
Amestecul rămas reprezintă adevărata sursă pentru biogaz şi nămol, care ajunge apoi îngrăşământ natural. „Există mai multe trepte de fermentare a nămolului, de descompunere a acestuia şi de producere a biogazului, prin fermentare. Acesta e captat acum în nişte rezervoare noi, construite după o tehnologie italiană şi suedeză, şi ne serveşte drept combustibil pentru cuptoarele de uscare a nămolului. În curând, datorită modernizărilor făcute, sistemul ne va permite să începem şi co-generarea, adică producerea de energie electrică, alături de cea termică. Nu vom putea însă să o livrăm în sistemul naţional, pentru că e prea puţină şi nu avem nici constanţă în producere, dar vom putea folosi energia pentru consumul nostru intern. Iar acest lucru înseamnă economii şi costuri mai reduse la procesare. Şi biogazul înlocuieşte gazul pe care ar trebui să îl cumpărăm, aşa că şi de aici mai rezultă o economie”, ne-a explicat inginerul Ilie Cătănea.
Staţia de epurare din Prundu, proiectată pentru 320.000 de locuitori
Deocamdată însă, adăugarea unei a treia trepte de epurare, cea biologică, pe care doar câteva staţii din ţară o au, a făcut ca preţul pentru metrul cub de canal să crească, spre nemulţumirea consumatorilor. Aceasta este însă obligatorie, conform cerinţelor UE, care ne impune penalităţi usturătoare la depăşirea concentraţiei de poluant chimic în apele epurate doar parţial.
Ultima componentă a amestecului, nămolul extras din dejecţiile umane, reprezintă o adevărată resursă a viitorului. Anticipând acest lucru, conducerea Apă-Canal a decis, în urmă cu ceva vreme, începerea unor experimente în acest sens, terenurile care sunt deja „îngrăşate” natural cu nămol din staţia de epurare fiind la Stolnici. După ce se va dovedi total eficienţa nămolului, staţia piteşteană ar putea deveni una dintre puţinele producătoare de asemenea îngrăşământ 100% bio!
Este foarte important mai ales pentru că actuala staţie, modernizată pe bani europeni şi cu ultimele tehnologii în domeniu, este proiectată pentru anul 2022 şi pentru o capacitate de prelucrare a dejecţiilor de la 320.000 de locuitori, în perspectiva constituirii zonei metropolitane şi a racordării la sistem a tuturor locuitorilor din zonă.