Skandenberg-ul este un sport care necesită foarte multă putere, tehnică, dar şi viteză. Deşi în Argeş nu există un club, sunt mulţi bărbaţi care practică acest sport, unii chiar cu rezultate notabile pe plan naţional. Cezar Băjenaru, de 32 de ani, din Piteşti, s-a apucat de skandenberg acum 3 ani. A participat la 4 campionate naţionale şi de 3 ori la Cupa Romanaţiului, la Caracal. Cu antrenamente intense, dar şi cu pasiune, a reuşit ca în 2010 să se claseze pe locul 10 la Campionatul Naţional. Cel care l-a iniţiat a fost Daniel Chivu, unul dintre cei care au pus bazele skandenberg-ului în Argeş, alături de Bogdan Ghiţă, Cristinel Gîju şi Florin Rizea. Daniel Chivu a încercat să pună şi bazele unui club, dar, fără sponsori şi sprijinul autorităţilor locale, nu a reuşit. „A existat o discuţie cu primarul Tudor Pendiuc, dar nu s-a ajuns la nicio înţelegere”. Ca să ajungi la un nivel ridicat, ai nevoie de mult antrenament în sala de forţă, cu greutaţi care să implice toate grupele musculare, în special biceps, triceps şi muşchiul brahial, dar şi „la masă”, aşa cum spun practicanţii acestui sport, adică să îţi încerci forţele cu diverşi adversari de diferite categorii. Un alt element important în skandenberg este stilul pe care îl adopţi. „Există trei tehnici. Primul se numeşte hook (cârlig) unde totul se bazează pe forţă şi câştigă, de obicei, cel cu braţ mai puternic. Al doilea este top roll, unde contează viteza de reacţie, forţând încheietura adversarului. Al treilea este push, unde te laşi cu toată greutatea pe braţul adversarului”, explică Cezar Băjenaru.
Deşi skandenberg-ul are mulţi adepţi, nu există un club de profil în Argeş
Skandenberg-ul este un sport care necesită foarte multă putere, tehnică, dar şi viteză. Deşi în Argeş nu există un club, sunt mulţi bărbaţi care practică acest sport, unii chiar cu rezultate notabile pe plan naţional. Cezar Băjenaru, de 32 de ani, din Piteşti, s-a apucat de skandenberg acum 3 ani. A participat la 4 campionate naţionale şi de 3 ori la Cupa Romanaţiului, la Caracal. Cu antrenamente intense, dar şi cu pasiune, a reuşit ca în 2010 să se claseze pe locul 10 la Campionatul Naţional. Cel care l-a iniţiat a fost Daniel Chivu, unul dintre cei care au pus bazele skandenberg-ului în Argeş, alături de Bogdan Ghiţă, Cristinel Gîju şi Florin Rizea. Daniel Chivu a încercat să pună şi bazele unui club, dar, fără sponsori şi sprijinul autorităţilor locale, nu a reuşit. „A existat o discuţie cu primarul Tudor Pendiuc, dar nu s-a ajuns la nicio înţelegere”. Ca să ajungi la un nivel ridicat, ai nevoie de mult antrenament în sala de forţă, cu greutaţi care să implice toate grupele musculare, în special biceps, triceps şi muşchiul brahial, dar şi „la masă”, aşa cum spun practicanţii acestui sport, adică să îţi încerci forţele cu diverşi adversari de diferite categorii. Un alt element important în skandenberg este stilul pe care îl adopţi. „Există trei tehnici. Primul se numeşte hook (cârlig) unde totul se bazează pe forţă şi câştigă, de obicei, cel cu braţ mai puternic. Al doilea este top roll, unde contează viteza de reacţie, forţând încheietura adversarului. Al treilea este push, unde te laşi cu toată greutatea pe braţul adversarului”, explică Cezar Băjenaru.
