GHINION Încercând să asculte dacă este cineva în casă, unui hoţ i s-a imprimat urma de la ureche pe uşă, un indiciu care a dus la prinderea sa de către poliţişti. Poate criminaliştii argeşeni nu seamănă cu cei din serialul CSI (Crime Scene Investigation), dar nici nu sunt mai prejos, atunci când vine vorba de a descoperi urme şi a proba ştiinţific autorul unei fapte antisociale. Nu sunt însă atât de vizibili şi nici nu au aceleaşi resurse materiale precum cei din filme, însă treaba şi-o fac la fel de bine, fie că e vorba de ridicat şi comparat amprente, de  făcut portrete-robot sau chiar de teste ADN. Comisarul-şef Cristian Chiran, seful Serviciului Criminalistică din poliţia argeşeană, a acceptat să ne „divulge” câteva dintre secretele meseriei şi să ne povestească numai câteva dintre cazurile pe care le-au rezolvat poliţiştii în ultima vreme.  

Hoţ prins după urma lăsată de… ureche!

Teoretic, orice faptă comisă de un infractor lasă urme. Practic, se poate întâmpla să nu fie aşa. Fie pentru că vorbim de „profesionişti”, fie pentru că răufăcătorii au avut noroc. Dar, de cele mai multe ori, chiar şi cea mai mică urmă poate duce la identificarea hoţului sau a criminalului. Un astfel de caz au reuşit să rezolve şi criminaliştii argeşeni, folosind o urmă de… ureche. „Era vorba despre un furt din locuinţe. Şi ce face cineva care vrea să intre într-o casă străină? Ascultă la uşă, să vadă dacă se aude cineva dinăuntru! Numai că infractorul respectiv nu a ştiut că urma urechii i se poate imprima  pe uşă. Când am ridicat urmele de la locul faptei, am descoperit şi această urmă. Evident, când colegii au reuşit să ajungă la infractor, faptul că am reuşit să stabilim că urma de pe uşă îi aparţine, a fost o dovadă în plus că el era autorul!”, ne-a dezvăluit comisarul Cristian Chiran.

ADN-ul dintr-o lacrimă, suficient pentru o condamnare

Deşi în România costurile analizelor ştiinţifice sunt aproape prohibitive, criminaliştii argeşeni folosesc şi ei analiza ADN-ului pentru a dovedi infractorii. Ce nu ştiu însă prea bine încă, din fericire, infractorii noştri, este că specialiştii nu au nevoie de litri de sânge pentru a face o verificare ADN, ci pot folosi chiar şi un fir de păr, o lacrimă sau o urmă de sebum de pe degete, chiar dacă acestea nu au lăsat o amprentă clară.   

Dat de gol de o scamă

Un alt caz rezolvat ştiinţific de criminaliştii argeşeni s-a bazat pe o simplă…scamă, după cum îşi aminteşte comisarul Chiran. „Se ancheta un furt dintr-un restaurant. În gardul pe care hoţul l-a sărit la ieşire, am găsit un fir de material textil. I-am făcut analiza, am văzut despre ce e vorba, iar indiciul a fost util pentru a ajunge la infractor. După ce l-am găsit, i-am căutat printre haine şi am găsit chiar puloverul în cauză, ce s-a potrivit la fix cu scama găsită de noi!”.
Uneori, criminaliştii au şi… noroc. Cel mai uşor caz a fost rezolvat comparând faţa infractorului cu… buletinul! „La un furt în piaţa Smârdan, am găsit la locul faptei şi un buletin de identitate. Chiar nu am crezut că avem noroc să îl fi pierdut chiar hoţul! Am trimis băieţii să caute posesorul buletinului, iar, când am dat de el, ne-am luminat că era, de fapt, autorul furtului. Ghinionul lui să îi cadă buletinul în timp ce fura!”       
În obiectul muncii criminaliştilor intră şi analiza dactiloscopică a amprentelor şi expertize de traseologie, ei având la dispoziţie o bază de date pentru identificarea fiecărei arme de foc care a fost eliberată legal în România, la fel ca şi cea cu amprente. „În cazul armelor, fiecare lasă o urmă deosebită, pentru că un obiect făcut de om este unic şi irepetabil, oricât ar fi de performante maşinile cu care a fost creat obiectul respectiv. Aşadar, fiecare armă lasă asupra glonţului cu care se trage un set deosebit de striaţii. În cazul armelor, la eliberare, noi facem o tragere pentru a păstra modelul, pentru ca, în caz de nevoie, să avem cu ce compara. Problema este însă când avem de-a face cu arme ilegale!”.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI