LOCOTENENTUL LUI CALINIC NU IARTĂ NIMIC Călugărul Caliopie, mâna dreaptă – sau stângă, Dumnezeu mai ştie! – a ÎPS Calinic, îi obligă pe preoţii din Argeş să cedeze Arhiepiscopiei bunurile ce aparţin bisericilor unde slujesc. Un astfel de caz s-a petrecut la biserica Mărcuş din Câmpulung, unde preotul a trecut pe numele Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului un apartament din Bucureşti, donat parohiei de către o familie de enoriaşi. Mai nou, Caliopie vrea să pună mâna şi pe un teren din staţiunea Eforie Nord, ce aparţine bisericii „Sfânta Treime” din Piteşti. Să nu furi, să nu minţi, să nu râvneşti nimic din ce deţine altul, să nu-ţi baţi joc de cele sfinte… Preceptele biblice, vechi de mii de ani, ce stau la baza religiei creştine, sunt călcate în picioare cu bună ştiinţă şi cu mare degajare chiar de mai-marii Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului. Dacă în vremea lui Cuza mănăstirile şi bisericile erau unele dintre cele mai mari proprietare de terenuri, domnitorul a decis că lucrul nu este chiar normal şi le-a secularizat averile.

În ultimii ani ai vremurilor noastre, fenomenul se produce invers: Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, mai exact călugărul Caliopie, mâna dreaptă a Arhiepiscopului Calinic, a trecut la „secularizarea” averilor deţinute de bisericile din judeţ. Practic, locotenentul lui Calinic nu iartă nimic din ce aparţine bisericilor şi-i obligă pe preoţi să doneze totul Arhiepiscopiei. Spre exemplu, dacă un preot vrea să ridice o biserică şi găseşte un binevoitor care să-i doneze terenul, condiţia obligatorie pentru a putea obţine binecuvântarea de la Calinic este ca proprietarul să-şi treacă pământul direct pe numele Arhiepiscopiei. Au fost însă şi situaţii în care, deşi terenul pentru o biserică era dat sub formă de donaţie, proprietarul era pus să facă un act de vânzare-cumpărare. Chiar dacă proprietarul nu primea niciun leu – pentru că omul făcea o donaţie către biserică – banii se scoteau din conturile Arhiepiscopiei şi ajungeau la „purtător”…
Dacă în astfel de cazuri, în ceea ce priveşte biserica, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, ci totul se transformă într-o spălare de crăiţari… situaţia de schimbă atunci când vine vorba de bunurile primite de sfintele lăcaşe prin donaţii sau aflate în patrimoniu de zeci şi sute de ani.
Un astfel de caz s-a petrecut la biserica Mărcuş din Câmpulung, care primise ca donaţie de la o familie de credincioşi, ctitori ai bisericii, un apartament în Bucureşti. Pentru că preotul Daniel Oprescu se afla la început de carieră şi avea nevoie de „proptele” la vârful conducerii bisericii argeşene, acesta şi-a dat „binecuvântarea” ca apartamentul din Bucureşti, donat bisericii Mărcuş, să fie trecut pe numele Arhiepiscopiei. Şi…cum dar din dar se face Raiul, pentru gestul său, preotul paroh Daniel Oprescu a primit din partea ÎPS Calinic rangul de iconom stavrofor (o distincţie bisericească acordată doar preoţilor cu o activitate pastorală excepţională!!!). Nu era, însă, cazul lui Daniel Oprescu, care este preot de câţiva ani.

Caliopie vrea să pună mâna pe un teren din Eforie Nord, care aparţine bisericii „Sfânta Treime” din Piteşti

O altă lucrare „diavolească” la care „cuceritorul” călugăr Caliopie lucrează mai nou este să pună mâna pe un teren de 1.000 de metri pătraţi din staţiunea Eforie Nord, aflat în patrimoniul bisericii „Sfânta Treime” din Piteşti. Cum actualul paroh Cornel Ilie nici nu a vrut să audă de înstrăinarea terenului de la „Sfânta Treime” în ograda Arhiepiscopiei, acesta este forţat să se pensioneze, iar în locul său va fi adus un „vasal” al lui Caliopie, preotul Marius Costache de la biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Trivale.
Odată ce va fi uns paroh la „Sfânta Treime”, preotul Costache îl va „unge” şi el pe Caliopie cu terenul de la Eforie Nord, loc în care Arhiepiscopia vrea să ridice un hotel, asta dacă nu va găsi un cumpărător dispus să ofere 1.000 de euro pe metrul pătrat, atât cât este preţul în zonă.
Tot la ordinul lui Caliopie, toate icoanele de valoare din bisericile de la ţară, dar şi alte odoare sfinte, au fost duse la Curtea de Argeş, motivaţia fiind că, din lipsa pazei, ar putea să cadă pradă hoţilor. Ce este şi mai interesant este faptul că icoanele nu au fost predate în baza niciunui proces-verbal. De ce? Simplu! Ca să nu fie prea încurcate căile vămilor. Pardon, ale Domnului!

Comments

comments

DISTRIBUIȚI