BESTIA CU FAŢĂ UMANĂ Iulian Ţigănilă din Ungheni, cu şase omoruri la activ, condamnat la 22 de ani de închisoare, a cerut să fie mutat din Penitenciarul Colibaşi în cel de la Arad, unde are mai multe posibilităţi de a ieşi la muncă, o modalitate prin care criminalul în serie vrea să-şi reducă pedeapsa. „Iulian Ţigănilă a solicitat în urmă cu două luni transferul de la Colibaşi la Arad. În funcţie de tipul muncii prestate, un deţinut poate câştiga 6 sau 7 zile la lună, reducere din pedeapsă. De asemenea, orice deţinut, inclusiv Iulian Ţigănilă, are posibilitatea de a fi eliberat condiţionat după ce şi-a executat trei pătrimi din pedeapsa totală. Zilele câştigate pentru muncă se scad din această durată redusă”, ne-a declarat inspectorul principal Raluca Dinişor, purtător de cuvânt al Penitenciarului Colibaşi. Astfel, Ţigănilă va putea fi pus din nou în libertate după doar 14 – 15 ani sau chiar mai devreme, deşi a ucis cu sânge rece şase oameni.Iulian Ţigănilă, condamnat la 22 de ani, şi complicele său Ion Barbu, condamnat la 20 de ani, au ucis în doar doi ani şase persoane, dar sunt indicii că cei doi mai au şi alte crime la activ. Ţigănilă, acum în vârstă de 48 de ani, din Ungheni, şi Barbu, de 54 de ani, din Căldăraru, se cunosc din copilărie, şi tuturor le spuneau că sunt veri. În realitate, era doar…fraţi cu moartea. Creierul era Ţigănilă, care, după ce îşi îmbăta victimele, le omora cu sânge rece. Apoi, ajutat de Barbu, tranşa cadavrele, le punea într-o geantă, după care le arunca în canale sau fântâni părăsite. Victimele erau alese din rândul persoanelor singure şi care posedau bunuri de valoare. După ce le omora, Ţigănilă trecea la planul doi: le trimitea rudelor, în numele victimelor, scrisori sau bileţele, pentru a crea impresia că acestea sunt în viaţă. Prima crimă suspectă, marca Iulian Ţigănilă, s-a petrecut în februarie 1996, când Gheorghe Ţârcu a fost găsit mort în locuinţa sa, în urma asfixierii cu o bucată de şuncă. În urma necropsiei s-a stabilit că dimensiunile bucăţii de şuncă şi alcoolemia, aproape de comă, au fost gândite dinainte de Ţigănilă, iar moartea a fost una violentă. La doi ani distanţă de prima crimă, în mai 1998, dispărea de acasă şi Ion Oprea din Piteşti, care avea o garsonieră. La nicio lună de zile, cu buletinul victimei şi contractul casei, Ţigănilă vindea la notariat garsoniera lui Oprea. Pentru ca părinţii lui Oprea să nu anunţe dispariţia fiului la poliţie, Ţigănilă le trimitea adesea bilete, scrise chipurile de fiu, în care le spunea că se află la muncă în Grecia. Ca să nu lase nicio urmă care să ducă la el, criminalul punea diverse persoane să scrie biletele sau scrisorile către familiile victimelor, minţind că este analfabet. În toamna lui 1998, Ţigănilă ucidea din nou. Cornel Albu căzuse în patima alcoolului după ce divorţase, şi aşa a devenit o pradă uşoară pentru Ţigănilă, care, înainte să-l omoare, i-a „servit” un preparat din ţuică, antigel şi somnifere. Un cocteil ce a dus victima în stare de inconştienţă. Pentru a şterge şi urmele acestei crime comise în Piteşti, Ţigănilă şi Barbu au aruncat cadavrul într-o fântână părăsită din apropierea haltei CFR Colţu, de pe raza comunei Ungheni. Mobilul crimei a fost, şi de această dată, jaful, un ARO, de care criminalul s-a folosit o vreme, iar după ce maşina s-a defectat, a fost vândută la fier vechi cu 7 milioane de lei, în baza unei chitanţe de mână. La câteva zile însă după ce-i luase viaţa, Ţigănilă a mers la un prieten al lui Albu şi i-a dat acestuia, ca din partea mortului, nişte bani, de fapt o datorie mai veche, rămasă neachitată. La fel ca şi în celelalte cazuri, Ţigănilă a încercat să creeze iluzia că victima sa trăieşte, dar care, plecată în grabă la Constanţa, unde şi-a găsit o slujbă ca şofer, l-a rugat pe el să-i facă acest mic serviciu. Scenariul a funcţionat perfect, dovadă că de la dispariţia din toamna lui 1988 şi până a fost descoperit, în vara lui 2010, în fântâna părăsită din Colţu, toată lumea a ştiut că Albu este şofer în Constanţa. În fântâna cu pricina legiştii au mai găsit doar un schelet înfăşurat într-un cearşaf şi legat cu un cablu electric, peste care era pusă o cuvertură. Până a ajunge însă să scoată la lumină scheletul lui Cornel Albu, poliţiştii au trebuit să dea la o parte peste un metru cub de piatră şi buloane de cale ferată.
O crimă comisă, dar nedovedită
La 8 decembrie 1998, dispare de acasă Janea Bucoveanu, din Piteşti. Şi el singur, alcoolic, dar proprietarul unui apartament. La câteva zile de la dispariţie, fratele lui Bucoveanu l-a surprins în locuinţa acestuia pe Ţigănilă, cu două genţi pline cu bunurile celui dispărut. Ţigănilă a spus despre Janea că e plecat şi că l-a trimis să-i aducă nişte lucruri. De atunci şi până astăzi nu se mai ştie nimic despre acesta, anchetatorii fiind convinşi că şi Janea a fost ucis de Ţigănilă, iar cadavrul, ascuns pe undeva. Pe 9 martie 1999, Elena Spătaru de 31 de ani din Piteşti i-a spus surorii ei că pleacă la Bucureşti, deoarece un patron i-a promis o slujbă foarte bine plătită. „Omul de afaceri” era Ţigănilă, cu care femeia obişnuia să bea şi să întreţină relaţii sexuale. Femeia era gravidă în luna a V-a, iar pe 10 septembrie 2002, bucăţi din cadavrul Elenei au fost găsite într-o conductă de irigaţii, pe raza comunei Brebeni din judeţul Olt. La câteva zile după dispariţia femeii, Ţigănilă se mutase deja în apartamentul acesteia şi se chinuia să-l închirieze, fiindcă nu reuşise să găsească actele casei ca să o poate vinde. Pentru această crimă, Ţigănilă a fost condamnat la 22 de ani de închisoare. Ultima victimă din „CV-ul” lui Ţigănilă este Ion Burcică, care a fost ucis pe 23 februarie 2000. Şapte luni mai târziu, cadavrul lui a fost găsit într-o fântână părăsită.
