AFACERE…DULCE Parohul bisericii Mavrodolu din Piteşti, Constantin Onu, desfăşoară o afacere care aduce venituri de sute de mii de euro anual, fiind patronul unei fabrici de turtă dulce în Bascov. Se apropie cu paşi repezi Crăciunul şi unul dintre primele gânduri care îţi vin în minte este acela de a le oferi cadouri celor dragi. Iar darurile dulci se numără printre preferatele de Crăciun.  Ce aţi zice dacă aţi primi cadou un Moş Crăciun cu sania, un om de zăpadă sau un ren Rudolf, toate din…turtă dulce? Nu, nu este un vis al unei nopţi de iarnă! Este o realitate cât se poate de tentantă pentru papilele gustative. O realitate şi, în acelaşi timp, o afacere deţinută chiar de către parohul bisericii Mavrodolu, Constantin Onu. Un preot apreciat care, în acelaşi timp, este şi patronul unei fabrici de turtă dulce din Bascov. O afacere de succes, care aduce venituri de sute de mii de euro anual. Om întreprinzător, părintele Onu s-a adaptat pieţei, firma pe care o deţine – „Marta Princeps”  – producând sute de modele inedite de produse din turtă dulce, de la ghiocei, pisicuţe şi potcoave, până la figurine de Crăciun, hărţi ale României sau reni Rudolf.  Firma sa creează inclusiv personaje de basm, de la Hansel şi Gretel până la Albă ca Zăpada.

Comuniştii au interzis crucea din turtă dulce

Trebuie spus că afacerea preotului Onu a fost deschisă în urmă cu 65 de ani de către străbunica sa, Anastasia. Rămasă fără un picior în urma unui bombardament din timpul celui de-al doilea război mondial, femeia a învăţat să facă turtă dulce, halviţă, ciubuc şi îngheţată pentru a-şi întreţine copiii pe care îi avea de crescut.
A prins meşteşugul de la un albanez pe nume Meget, care avea un chioşc în fostul târg al Piteştilor. Gheorghe Anastasia (străbunica părintelui Onu) a realizat primul laborator propriu în strada Craiovei nr. 61 din Piteşti, lângă biserica Sf. Ilie, având şi un chioşc în spaţiul Gării Piteşti, în care producea turta dulce: figurine, salbe cu guriţe, la mijlocul cărora se afla una în formă de cruce – fapt ce i-a fost interzis în timpul regimului comunist – blat cu miere, ciubuce, acadele, susan şi îngheţată, fiind cunoscută în toată ţara pentru această îndeletnicire. Primele turtiţe din miere, făină, scorţişoară şi cuişoare, aveau forme simple, dar atrăgătoare: păpuşele, cocoşei, portofele, rondele, rotiţe sau mărgele.
Ori de câte ori se organiza vreun târg sau bâlci în ţară, Anastasia îşi pregătea marfa şi pornea într-acolo cu un camion tras de cai, iar, mai târziu, cu un IMS. Meşteşugul a fost preluat de fiică, nepoţi şi strănepoţi, aflându-se acum la a patra generaţie, cea din care face parte şi preotul Onu.

Preţuri de la 2 la 500 de lei

Constantin Onu a continuat afacerea şi a dezvoltat-o, considerând asta şi o datorie morală faţă de bunica sa. Acum, de afacerea propriu-zisă se ocupă soţia părintelui, Elisabeta, inginer chimist, sora sa şi trei angajaţi, care frământă coca pentru turtiţe. Dovadind seriozitate, creativitate şi implicare în câmpul meşterilor populari, începând cu anul 2000 firma „Marta Princeps” este membră a Asociaţiei Creatorilor Populari din România.
Aluatul se face din cel mai bun zahăr şi cea mai bună făină, se lasă câteva ore la cuptor, apoi se modelează. După ce este scoasă din cuptor, turta este colorată, ornată cu fulgi de nucă de cocos sau cacao şi apoi este ambalată în punguţe.
La fel ca pe vremea bunicii, familia Onu comercializează turta dulce prin târguri. În ceea ce priveşte preţurile, şi acestea sunt destul de variate, plecând de la 2 lei pentru un brăduţ glazurat şi ajungând la 500 de lei, dacă cineva comandă, pentru nuntă, „Casa Mirilor”.
Şi pentru sărbătorile de la sfârşitul acestui an oferta este una foarte interesantă. Astfel, cu 2,5 lei, puteţi cumpăra o coroniţă de Crăciun, în timp ce cu 2 lei puteţi avea fulgi de zăpadă din…turtă dulce. Figurinele din turtă dulce pentru Crăciun costă 2 lei, în timp ce, pentru un Moş Crăciun cu daruri, trebuie să daţi 10 lei. Un Moş Crăciun cu renul Rudolf costă 25 de lei, iar o căsuţă a bunicuţei ajunge la 100 de lei. Puteţi achiziţiona inclusiv un om de zăpadă, pentru 4 sau 6 lei.
Farmecul şi gustul figurinelor de turtă dulce sunt cunoscute din vremuri străvechi, iar târgurile sunt folosite, încă de pe la 1600, ca loc de coacere şi vânzare. Cum asemenea manifestări erau, de regulă, aflate sub patronajul unui sfânt, imaginea acestuia se putea regăsi imprimată pe bucăţile de turtă dulce.
Orăşelul austriac Mariazell este un simbol al turtei dulci, având o veche tradiţie şi atrăgând, anual, zeci de mii de turişti. În Austria, preţurile pornesc de la 4,5 euro pentru o pungă de 250 de grame şi pot ajunge chiar şi la peste 15 euro pentru turta dulce ambalată în cutii de metal, frumos pictate.
Inclusiv marele Shakespeare era un fan al turtei dulci şi asta a spus-o şi în piesa „Zadarnicele chinuri ale dragostei”: „Un singur penny de-ai avea pe lume, să ştii că ţi-a fost dat să-ţi cumperi turtă dulce!”.

Iniţiative unice în Biserica Ortodoxă

Trebuie precizat că, dincolo de afacerea cu turtă dulce, părintele Constantin Onu s-a remarcat de mai multe ori prin iniţiative unice în Biserica Ortodoxă. Începând cu anul 1996, în mod inedit şi, pentru prima dată în istoria Bisericii Ortodoxe Universale, acesta a investigat comunitatea persoanelor surde în calitatea ei de confesiune ortodoxă, a structurat din punct de vedere gramatical elementele de bază ale comunicării gestuale şi a editat cea dintâi lucrare care face raportare la mecanismele gândirii surzilor şi principiile care stau la baza traducerii din limba română în limbajul mimico-gestual românesc.
Părintele Constantin Onu este şi fondatorul unicei corale cu transpunere în limbajul mimico-gestual, Effatta, ai cărei membri s-au implicat şi în punerea în scenă a unor piese cu temă religioasă, cu ocazia sărbătoririi marilor praznice creştine. Tot ca iniţiativă unică, acesta a creat o biserică a copiilor şi o alta pentru surdo-muţi.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI